Refren:
Nu pot, nu sunt obișnuită,
Poate pentru tine sunt prea diferită.
Știu, băieți ca tine sunt puțini,
E vina mea că sunt prea plină de venin.

La început, când ne-am cunoscut,
Am crezut că ești fata perfectă, că ești ceea ce am vrut.
M-ai plăcut, te-am plăcut, aparține de trecut,
M-a durut, era de știut că iarăși am de pierdut.

M-ai făcut să te iubesc,
M-ai făcut să te doresc,
Mi-ai făcut zile amare în care simțeam că-nebunesc.
Tot tu m-ai îndepărtat, meritai să te lovesc,
Că am pus atâta suflet și nu am știut să mă opresc.

Ai vrut mai mult decât aveai,
Nu ai stat să te gândești,
Băieți ca mine sunt puțini,
Băieți ca mine rar găsești.
Va veni și rândul tău când o să iubești,
Dar iubirea nu o cumperi, iubirea o primești.
Și o să plângi neîncetat când vei fi cu alt băiat,
Pe care o să-l iubești mult și afli că te-a înșelat.
Greșala ta că m-ai lăsat, poate acum îți amintești,
Băieți ca mine sunt puțini,
Băieți ca mine rar găsești.

Refren x 2

Credeam că la bine, la rău vom fi tot împreună,
Doar pe tine o să te știe mama de bună,
Aceleași sentimente și tot lângă mine ai să fii,
Și dacă intram la închisoare, tu trebuia să-mi scrii.

Cine ești?! Nu te mai recunosc, draga mea,
Îmi iei inima și o arunci în spini pe degeaba,
Cine ești?! Nu de tine m-am îndrăgostit,
Căci ea sunt sigur că nu m-ar fi rănit.

Îmi iei sufletul și-l rănești și nu te mulțumești,
Și ai impresia că tu nu ai fost făcută să iubești,
Pentru asta, în lacrimi ai să plătești,
Pentru asta, cu pasiune ai să dorești.
Cu siguranță știu, că doar tu greșești,
Cum știu că băieți ca mine nu mai găsești.
Îmi simt obrajii uzi de lacrimi și-ți mai spun,
Lacrima de vagabond se plătește scump.

Refren x 2