Refren (x2):
Ai să-nțelegi cândva cât ai greșit și nu vei afla
Cum te-a iubit și atunci vei regreta..

II:
Te-am îmbrățișat nopți întregi,
Iar acum te prefaci că nu-nțelegi
Când pe stradă ne vom reîntâlni
Am să te evit, n-am să te pot privi
Din bucurii și din tristeți
Din tot ce-a fost să nu regreți
Am să te evit căci nu-mi lipsești
Dar n-am să uit cum e când iubești.

Refren (x2):

III:
Bărbații îți vor spune multe: că te iubesc și cum și cât.
Vor spune mai frumos ca mine, însă nu te vor iubi atât.

Refren (x2):

Ai să înțelegi vreodată ce-a fost o îmbrățișare?
Fără palmele dorințelor noastre pierdute atunci în amintire?
Fiindcă voi fi,
O floare din părul gândurilor tale,
Ce nu vei dori să veștejească niciodată.

Ai să înțelegi vreodată ce-a fost un Cuvânt?
La tălpile căruia am îngenuncheat iubindu-ne?
Acolo unde voi fi țărâna,
Ce-o vei călca cu dragostea neputinței,
De a rămâne Urma marii noastre iubiri,
În lumea deșertăciunii?

Ai să înțelegi vreodată ce-a fost când ți-am spus cât te iubesc?
Văzând norii ce nu vor mai fi ai vieții mele?
Ce vor plânge cu lacrimile privirii sfârșite din mine,
Spălând fața inimii tale,
Cu o nouă clipă al unui alt timp,
Fără de mine,
Încercând să te fac să zâmbești.