Afra – Versuri.pro

Georg Trakl - Afra - A 2-a Variantă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Copil cu părul brun. Blând frig de seară
Se-ntunecă de rugi și-amin, și-n ramă
De floarea-soarelui, un roșu-n ceară,
Surâsul Afrei, sur zăduf și teamă.
Monah cu rasă-albastră în acele
Vitralii o vedea smerit pictată,
Și azi urmându-l în dureri, când stele
Ea-i nălucește-n sânge câteodată.
Sfârșit de toamnă; șocul în muțenii.
Atinge frunte-a ploii-albastră-urnire,
Năframă grea de păr pe-o năsălie.
Din pomi cad fructe putrede; bejenii
De păsări negrăite-s, întâlnire
Cu muribunzi; ani grei or să fie.

Georg Trakl - Afra

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Un copil cu păr șaten. Amin și rugăciune
Întunecă încet răcoarea serii
Zâmbetul Afrei roșu-n galben cadre brune
de Floarea-Soarelui, frică în umedele griuri.
Învăluit în mantie albastră chiar demult
Călugărul pictat-a-o pe o icoană alene;
El vru durerea să o-mpărtășească-n cult
Când stele-i curgeau sânge prin vene.
Apus de toamnă; arțarului tăcere.
Fruntea atinge-a apei albăstrire,
Un giulgiu așezat pe-o bară de metal.
Fructe stricate cad din ramuri în durere;
Nespus e zborul păsării, întâlnire
Cu muribunzii; urmează-un an fatal.

Georg Trakl - Afra - Prima Variantă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Copil cu părul brun. În frig de seară
Un pas alungă flăcări negre-n ramă
De aurie floare-a-soarelui; coboară
Jivină pe-așternuturi de aramă.
De os, o umbră peste-oglindă piere,
Din ruje-albastre-ncet tăcere apare,
O gură roșie, pecete de mistere,
Lucesc ochi negri din arțaru-n care.
Teribilă roșeață te orbește.
Un trup a părăsit pereții, blândul,
Splendoare-albastră ce-n amurg sfârșește.
Alene zăngăne-n străzi goale vântul.
La geam deschis se sting lin ore ale
Iubitului. Semeții nori în larguri
Se țin de-a singuraticului cale,
De-argint, privirea cade-n brune parcuri.
Atinge mâini a ploii sumbră-urnire.
Un duh pios în transparență-nvie
zbor negrăit de păsări, întâlnire
Cu muribunzi; ani grei or să fie.