Adevăr vs Minciună – Versuri.pro

Scooby feat Marinaru' - Extaziat

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Extaziat pășesc înainte și-napoi
Pregătit de pace
Pregătit de război
N-am încredere-n nimic
Din tot ce mă-nconjoară
Visez la prieteni
Dar ei refuză să apară
Trădat în dragoste am fost
Sărac încă sunt
Vreau să mă-ntorc în trecut
Și ochii să-i-ncrunt
Înghit numai scrum
Respir numai fum
Jelesc după copilăria
Blocată-ntr-un album
Am observat că-s popular
Dar toți mă evită
Plin de flegme
Doar în artă mă regăsesc
Îmi zâmbesc
Singur în oglindă
Dar ce-i trist că nici măcar eu
Nu mai îmi zâmbesc
Pun totul pe cântar
Și mai fac un gram
Țin totul în piept
Și mi-amintesc de cum eram
Recunosc c-a fost greu
A fost cum a fost
Noroc că am tăria
Să zic că toate au avut un rost.

Fețele false
Nu le mai închid pe toate
Căci am luat-o pe cărări
Dar pe cărări dinate
Am un gram de ajutor
Că nimic nu are haz
De la câte lacrimi au curs
Am găuri pe obraz
Am făcut multe tâmpenii
Ilegale clar!
Numai Dumnezeu știe
Cât am așteptat un zar
Cât am ascultat de alții
Fără să dau argumente
Ramâneam în filmul meu
Închis în sentimente
M-au luminat aplauze
Ambiționat de critici
Singur căci ajutor
Nu găsești p-aici
Mulți îndeamnă și e fals
Tot ce spun pe discuri
Dacă vrei o carieră
Tre’ să te supui la riscuri
Mă înec în trecut
Că viitorul îmi dă palme
Mă f*t în voi
Nu găsesc fericire doar în grame
Dame AK
Dame de companie
Misogin de la câte lacrimi am pus pe hârtie.

Refren:
Adevarul care multe ori poa’ să ne-ajute
Nu vrem să-l auzim (nu) doar minciunile statute
Atunci paharele de vin toate sunt umplute
Disperarea de cuprinde trăgându-ne-n lupte.
Adevarul car’ multe ori poa’ să ne ajute
Nu vrem să-l auzim doar minciunile statute
Atunci paharele de venin toate-s umplute
Disperarea de cuprinde trăgându-ne în lupte.
Adevarul care multe ori poa’ să ne-ajute
Nu vrem să-l auzim (nu) doar minciunile statute
Atunci paharele de vin toate sunt umplute
Disperarea de cuprinde trăgându-ne-n lupte.
Adevarul car’ multe ori poa’ să ne ajute
Nu vrem să-l auzim doar minciunile statute
Atunci paharele de venin toate-s umplute
Disperarea de cuprinde trăgându-ne în lupte

Haarp Cord - Demonii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Cedry2k
De când m-am întors cu fața la Dumnezeu
Demonii ăștia se țin după mine mai mereu!
Repetând în capu’ meu gânduri nezise
Rânduri nescrise și tot mă bântuie-n vise!
Toți îi văd de fapt, unii le rezistă
Cei slabi preferă să creadă că nu există!
Așteptând probabil un anunț oficial
De la nenorociții de lideri mondiali că
Răul îi un gând în caschetă, un rând în gazetă
Sau o rețetă secretă în eprubetă!
Ăștia trag o manetă și ard o planetă
La fel de simplu cum tragi apa la toaletă!
Tu poți să râzi până termin povestirea
Ca și Lucifer când îți planifică nimicirea!
Strălucirea lui provoacă orbirea și tot ce ai
Ca să îi distrugi oștirea e iubirea!
Trezirea!.

Refren – Dragonu’ AK47
Demonii sunt toți vii, cam toți gri
Și își arată colții la venirea nopții!
Frica în fața morții e tot ce poți să obții
Viața fuge nu o ții și ți-o fură hoții!.

Sisu Tudor
Am demoni care îmi dau târcoale fiindcă au simțit
Că vorbesc de adevăr și arăt tuturor unde au mințit!
Ce am simțit nu e un secret eu unu așa mă spovedesc
Și demonii au început să simtă că îi păcălesc
Că mă întăresc în spirit și cuget
Exorcizez ce găsesc rău în mine prin sunet!
Dar îmi dau tehnologie, televiziune, telenovele
Demoni adaptați la noile ere!
Can-Can și bârfe mondene pișamaș pe ele
Eu văd demoni cu ochii puși pe ideile mele
Ca nu cumva să dau foc lumii așa în joacă
Orice miriște arde înainte să renască
De aia nu mă tem de nici un demon în formă trupească
Iar de restu’ las divinitatea să se îngrijească
Pentru noi sinagogă răului cu sediu’ la Vatican
E doar un trecător edificiu uman!.

Dragonu’ AK47
Spune-i Baphomet, sau Belial, Lucifer, Mamona
Poți să îi spui și McDonald’s
Strălucește, te orbește, până te înnebunește
Te plimbă prin grădini prin spațiile celete
Mare atenție la viziuni, la revelații din minciuni
Și minuni poți să ajungi la nebuni!
Spiritism nu legi, ocultism sau zen, șamani păgâni și hipioți moderni
Jocuri de noroc, halucinogene, LSD nenorocit
Ca să spele creiere, experiențe de out of body
Moarte clinică, lasă talamusul azi e Duminică!.

Alexandru Vlahuţă - 1907

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Minciuna stă cu regele la masă…
Doar asta-i cam de multişor poveste:
De când sunt regi, de când minciună este,
Duc laolaltă cea mai bună casă.
O, sunt atâtea de făcut, vezi bine,
De-atâtea griji e-mpresurat un rege!
Atâtea-s de aflat! Şi, se-nţelege,
Scutarul lui nu poate fi oricine.
Ce ţară fericită, maiestate!..
Se lăfăieşte gureşa Minciună.
Că numai Dumnezeu te-a pus cunună
De-nţelepciune şi de bunătate.
Păstor acestui neam ce sta să piară,
Ce nici nu s-ar mai şti c-a fost, sărmanul,
De nu-şi afla sub schiptrul tău limanul,
De nu-ţi sta-n mână bulgăre de ceară.
Că tu sălbatici ai găsit aice,
Sălbatici, şi mişei, şi proşti de-a rândul,
Ş-o sărăcie cum nu-ţi dai cu gândul..
Dar faci un semn, şi-ncep să se ridice.
Oştiri, cetăţi, palate lume nouă,
Izvoarele vieţii se desfundă;
De pretutindeni bogăţii inundă;
Şi tu le-mparţi cu mâinile-amândouă.
Azi la cuprinsul tău râvneşte-o lume.
E-o veselie ş-un belşug în ţară,
Că vin şi guri flămânde de pe-afară.
Tot crugul sună de slăvitu-ţi nume.
Ia uită-te, pământul ce-mbrăcat e..
Cresc flori pe unde calci, şi râde firea.
Tu-mparţi norocul numai cu privirea.
Încai ţăranii zburdă pe la sate!..
Şi-i place regelui. E lucru mare
Cum farmecă pe regi Minciuna. Drept e
Că ea, de mult, pe-a tronurilor trepte
A fost cea mai aleasă desfătare.
……..
Măria-ta, e un străin afară,
Cam trenţăros, dar pare-un om de seamă,
Şi.. Adevărul parc-a zis că-l cheamă..
De unde-o fi.. că nu-i de-aici din ţară.
Minciuna palidă-şi topeşte glasul:
O, nu-l primiţi! Îl ştiu, e vestitorul
De rău, ce face pe-atotştiutorul
Şi vede prăbuşirea la tot pasul.
E cel ce împotriva ta conspiră.
Invidia în inima lui geme
Şi gura lui e plină de blesteme.
Tu nu poţi auzi ce vorbe-nşiră..
Şi totuşi, zice regele, să vie!
Dovadă că chiar la palat Minciuna
Nu e biruitoare-ntotdeauna.
Fac şi monarhii câte-o nebunie..
Privind în ochii regelui, străinul,
Cu braţele pe piept încrucişate,
Răspică vorba: Ţara, maiestate,
E-n durăt greu. Tu nu-i auzi suspinul,.
Căci muzici cântă-n juru-ţi. Şi slugarnici
Adormitori, ca-n zid, te-mpresurară,
De nu mai poţi vedea pe cei de-afară,
Pe bunii tăi supuşi cei mulţi şi harnici.
Că n-ai cercat spre ei să-ţi spinteci cale
Să ştii şi-n ţara ta ce suflet bate,
N-ai vrut decât spinări încovoiate
Şi guri deschise laudelor tale.
Că de-a fost om să-ţi steie drept în faţă,
Ca pe-un vrăjmaş, l-ai depărtat de tine.
Bătrânii pier. Dar oaste nouă vine,
Şi dureroase lucruri mai învaţă!.
Părăzi, decor de teatru, luminaţii,
Tot ce pe vulg şi pe copii înşală,
Aceasta-i toată slava ta regală.
Pe tristul gol din juru-ţi decoraţii!.
Tu-n ţara asta nu vezi decât raiul
Ce-ai tăi ţi-l ticluiesc într-o clipită:
Ruină-i sub hârtia poleită,
Sub crăngi de brad trosneşte putregaiul,.
Dar tu eşti fericit. Linguşitorii
Înalţă imnuri proslăvirii tale
Şi fac să n-auzi cântecul de jale.
Cu care-şi adorm foamea prăşitorii.
……..
Nu ţi-ai iubit poporul, maiestate!.
Sau nu l-ai înţeles, şi e totuna.
De sus şi până jos s-a-ntins Minciuna
Ea leagă şi dezleagă-n ţară toate.
Iar ca să-ţi dea o spumă de mărire,
Ca pe-un copil te poartă şi-ţi arată
Sclipiri şi flori.. Afla-vei tu vrodată
Cumplita vremilor destăinuire?..
Şi ce speranţe se puneau în tine,
Ce vesel ţi-a ieşit poporu-n cale,
Cu pâine şi cu sare!.. Osanale!.
Mântuitorul lui credea că-i vine.
Ce vesel ţi-a ieşit poporu-n cale!
……..
Şi ce credinţă trist-o să-i rămână;.
Că n-ai putut spre el întinde-o mână,.
Din greaua platoş-a trufiei tale!
……..
C-acestea nu l-au deşteptat pe rege,.
Că Adevărul a fost dat afară
Şi slugile l-au îmbrâncit pe scară,
Fireşte, de la sine se-nţelege.
*.
Trec anii. Şi ce dulce-i amăgirea!
Tu zeu eşti printre regi! Mărire ţie!..
În jâlţu-i moale, tolănită, scrie
Cu pana ei de aur Linguşirea.
De-abia se isprăveşte-o sărbătoare,
Şi-ncepe alta. Muzicile cântă..
Îmbracă-te-n podoabe, ţară sfântă,
Să nu mai ştie nimeni ce te doare!
………
Dar ce e, Doamne, vuietul acesta?
Ce-i hreamătul acesta care creşte?
Se zguduie pământul şi mugeşte,
Ca marea, când o biciuie tempesta.
Se-nalţă flăcări, braţe desperate,
Spre ceru-ntunecat, pustiu şi rece.
Năprasnic vântul nebuniei trece
Şi spulberă noianul de păcate.
În vaiete se prăbuşeşte-o lume
Clădită pe minciuni. Dar ce mânie!
Cum şuieră cumplita vijelie!
Sar fraţii între ei să se zugrume.
Uscata brazdă cere iarăşi sânge.
Femei cu părul despletit, nebune,
Şi-asmut copiii la omor. Genune,
Puhoi de ură ce zăgazu-şi frânge!.
Deschide ochii mari bătrânul rege
Şi, tremurând, din jilţu-i se ridică.
Au cine liniştea lui scumpă-i strică?
Ş-al vremii rost el tot nu-l înţelege.