Refren x2
Căci din păcat în păcat o să ne naștem din nou
Și-o să fim mereu alții și tot aceiași mereu
Chiar dacă tindem să ne schimbăm, să ne vindem
De margini în cădere ne tot prindem.

Se-ntâmplă des să mă rătăcesc
Căci nu prea sunt lumini pe-aici
Nu prea reușesc
Să știu ce pot să fiu
Nu înțeleg ce e cu impresia asta
C-ar fi prea târziu
Toți sunt încordați
Au locuri unde trebuie s-ajungă
Au planuri pe termen lung, ani-s numărați
Te întâlnesc, îți strâng mâna, îți zâmbesc
Și-apoi îți spun: Vă rog să mă scuzați, mă grăbesc!
Încep să-mi pun întrebări
Când văd că tot ce ne dorim e sus
Dar nu există scări
Ce-o să faci? O să te urci pe ceilalți
Sau o să-nveți să zbori
Devii o armă, te descarci, silențios
În interior nu te desfaci
Pentru nimeni tre’ să pari mereu superior
Mă adaptez, schimb trasee
Îmi simt capu’ vibrând de la croșee
Îmi asortez cravata la costum
Și-apoi sar în tranșee
Grăbit pe drumul meu, într-o zi i-am întâlnit
Un vechi amic, l-am salutat din mers
Dar după câțiva pași mi-am amintit
De mine, și m-am întors
Știi, îți propun ceva, știu o terasă prin zonă
Putem s-o luăm pe jos, chiar dacă toate merg doar înainte
Hai să stăm puțin, să bem ceva, să îmi spui ce-ai mai făcut
Să facem câțiva pași înapoi spre ziua-n care ne-am născut.

Refren x2
Căci din păcat în păcat o să ne naștem din nou
Și-o să fim mereu alții și tot aceiași mereu
Chiar dacă tindem să ne schimbăm, să ne vindem
De margini în cădere ne tot prindem