Ion Monoran - Veto

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Nu ne vom înghiți niciodată
sub epiderma sfâșiată a zilei,
ascunși în avanposturi înșelătoare,
îmbâcsiți de mirosul de gașcă al realității,
când forțe neînduplecate prind a se roti
iar greața lentă a grijilor te silește să fii puternic
și să uiți de șisul din coaste de prietenii
din umbră pregătind arme să te doboare.
Viteză, tu-mi ești dragă,
vuietul centrifug al poemului
în toate direcțiile basculând forțe
ce-și schimbă natura și se îndreaptă spre fantasme,
ființe bastarde, imagini tranzistorizate
și bineînțeles Maestrul, dar ca și absent
și se evaporează-ntr-un fleac.
Păcat că ein zwei drei pentru sept huit
dieci acum n-ar mai avea nicio șansă,
eminovici sau delicatețea clasicului dada
cu vremea se îngălbenesc cu toții și devin
dragi și surzi (nici un cu-cu n-aud) voievozi cu plete,
gioconde prudent vesele prin academii,
dar cum îți spuneam, Frumoasa mea Doamnă,
cu pieptul descoperit și în mare pompă,
înainte de moarte ne vom spăla păcatele
c-un furtun.
1979

1979 – Versuri.pro

Ion Monoran - Veto