Libelullah - 13 Iunie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Încă o săptămână plină de c***t continuă..
Chiar nu are rost oricât de mult ai încerca
Continuă să fii singur și vezi-ți de viața ta
De ce să faci ceva dacă știi că nu are sens?
C-așa ești învățat, să taci de-ai întrebări de aruncat
Redus la tăcere ești dacă poți să gândești
Societatea vrea sclavi, nu oameni cu povești
Nu-nțeleg de ce p**a mea vii ca mai apoi să pleci?
Chiar așa grea-i o concluzie? Atunci gândește-o pe veci
Sunt dezamăgit, mai trist faptul că nu-s surprins
O să plec acasă, ne vedem la luna plină
Sau nu ne mai vedem deloc, cum am spus n-are rost
Și nu-nțeleg de ce tot timpul ăsta am fost prost
E greu s-o iei de la zero de asta îți e frică să
Abandonezi chiar dacă îți face praf inima
Ai înțeles că în final tot pe cont propriu ești
Asta-i o durere ce nu trece cu medicamente
O viață ca aia chiar este ce ți-ai dorit?
Alegerile le faci în câteva secunde
Și consecințele le plătești în tot timpul ce-a rămas
Toate trec fie că sunt rele sau că sunt bune
Mă bucur când sufar că așa pot face muzica
Ei fac melodii, mie-mi place să scot piese
Ești așa nehotărâtă, deja un fir alb îmi iese
Dac-am învățat ceva pan’ acum, să nu intru-n panică
Dar mi-o ia razna capu’, nu mai pot să gândesc logic
Lasă dracu’ logica, nu pot gândi deloc
Cum se numea senzația asta, iubire sau distrug tot?
De ce s-o numesc când eu încerc să uit un nume?
Da’ sunt deștept sau oare sunt prost, că nu-l pot uita?
Încă un eveniment care pe viață mă va marca
Îmi bag p**a-n societate-n lume și m***s pe ea
Apoi mă retrag în munți pe nimeni să nu pot vedea.

13 iunie – Versuri.pro

Libelullah - 13 Iunie