Adrian Păunescu - 13 Iunie 1978

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Ești noaptea mea de taină și nădejde,
ești frunza mea de negură și verde,
m-aș pierde însumi de cumva, te-aș pierde
și te iubesc și sufăr pe mutește.

M-aplec în fața ta ca suferindul
în fața doctorului ce-l salvează,
accentul cade-anapoda în frază
mai vechiul adevăr nemaigăsindu-l.

Ești noaptea mea: te recompun din șoapte,
mă dărui umbrelor amândurora,
cuvintele ne sunt aproape fapte,
tu-mi ești iubita, mama, vârsta, sora.

Sunt miazăziua, ești amiazănoapte,
apune soarele; te-aștept; e ora.

13 iunie 1978 – Versuri.pro