Audio Portret

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Fiind copil îl vedeam pe tata cum cădea pe gânduri
Pleca supărat la muncă în nenumărate rânduri
Mama acasă era o rază de lumină
Zâmbea mereu și de speranțe era plină
Eu nu aveam stres, probleme cream după tipar
Nu-mi păsa de absolut nimic, eram un pusti normal
Țin minte prima zi de școală, prima uniformă
Oameni noi, eu nu mă adaptam sub nici o formă
Tot atunci învățătoarea schițase un gest din gură
Avea să îmi descopere talentul la literatură
Nu înțelegeam nimic, pe atunci eram necopt la minte
Mă supăram când mama punea răul înainte
Bătuți nu e bine, crescusem, aveam alte filme
Dacă ai trăit ca mine, singur mă înțelegi mai bine
Eram într-un loc, știi, speram ca nu era ca mine
Credeam că întreaga lume mie îmi aparține!
Ei bine, am mai crescut puțin, ieșind în generală
Ajungând pe la liceu, nu prea mă mai duceam la școală
O ardeam pe afară cu băieții ce mă învățau
Cum să fiu șmecher, frate, să fumez, să scuip, să beau
Până într-o zi când am tras concluzia că
Viața mea nu mai exista, frate, fără muzică
Atunci am început să mă trezesc încet la realitate
Noapte de noapte în capul meu începeau să se lege toate.
Am devenit ca tata, am început să cad pe gânduri
Și atunci am zis că gata, trebuie să le pun în rânduri
Că viața nu s-a schimbat odată cu timpul
Și pe parcurs am înțeles puțin cam greu fiind ritmul
De la copilul care nu știa ce-ar vrea să se întâmple
La cel de azi ce-și bea cafeaua cu palmele în tâmple
Și se gândește la prezent, sigur și viitor
Conștient că trebuie să observe detaliile din decor
Să pună stop când simte când începe să rănească
Persoane din jurul lui ce nu încetează să-l iubească
Am 2 părinți puternici și o fată minunată
Ce-i iubesc până la cer și nu voi regreta vreodată
TATA, TATA, TATA..
Decât că n-am știut vreodată ce simți
Când muncești jos în pământ greu și strângeai din dinți
Sentimente fierbinți le pun acum în ramă
Și semnez cu condei pentru cea mai frumoasă mamă
Momentan am o coală, un pix, niște sentimente și-un vis
În care datorită vouă l-am atins
Știu că voi avea și eu copii, ei mă vor privi mereu
Exact așa cum v-am privit și eu

Diamante Rare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Weedy.
Își poartă familia
În suflet și-n gând
Când se duce la muncă
La mulți metri sub pământ
Și singurul lui gând
E să vadă iar lumina
Deși și el muncește greu
O face cu toată stima
Are brațele tari
Și o inimă de fier
Care zi de zi la muncă
O poartă sub pământ cu el
E murdar tot
Dar are sufletul curat
Și un copil cuminte
Ce îl așteaptă acasă-n pat
Vine de schimbul patru
Își bea cafeaua și se culcă
Își strânge nevasta-n brațe
După o zi grea de muncă
Urmează încă un an din restul
Bagă tutun
Și înainte să intre sub pământ
Spune noroc bun
Își face cruce
Ca cel de sus să aibă milă
Și atunci când vede iarăși cerul
S-a mai scris o filă
Din cartea îngerilor negri
De aici din vale
Pentru unii, oameni simpli
Pentru mine, diamante rare.

Refren.
Sunt tare ca piatra
Am sufletul curat ca apa
Nimic nu-i bucură mai mult
Decât când aud tata.
Își strâng copii-n brațe
La muncă doar lopata.

Weedy.
Și vreau să-ți mulțumesc
Și ție tata
Că încă o dată am învățat o lecție importantă
Pentru noi
Ai trecut peste orice barieră a fricii
În fundul pământului făcând multe sacrificii
Veneai acasă obosit
Eu învățam să cresc
Și îmi spuneai să lupt
Ca să ajung unde-mi doresc
Promit să nu dezamăgesc
Am să ajung ce mi-am propus
Eu vreau
Să zic că te iubesc
Și îți mulțumesc mi-ai spus
Acum
Ai ochii grei și triști de la praf și muncă
Ai luptat cu întunericul nouă să ne ajungă
Nu te-ai plâns o clipă
Ai avut și chef de glume
Ai clădit un viitor
Doar din piatră și cărbune
Ai muncit o viață întreagă
Ca să-mi fie mie bine
Deci piesa asta clar
E dedicată tata pentru tine
Aici în vale-s mii de diamante rare
Ce le poți culege mai mereu
De pe aceeași cărare.

Refren.
Sunt tare ca piatra
Am sufletul curat ca apa
Nimic nu-i bucură mai mult
Decât când aud tata.
Își strâng copii-n brațe
La muncă doar lopata.

Weedy – Versuri.pro

Audio Portret

Diamante Rare