R:
Din Vidra pan’ la cer, din Țebea pân’ la cer
Sunt ochii lui albaștri ce rămân.
Supremul adevăr, magnetic și stingher
Icoană a poporului român.

Strofa a II-a.
Pe Iancu urmați-l și moții urmații
Trezească-se morții, adună-se frații
Și cânte Carpații
Acum România e toată-n Ardeal
Islazul și Putna vin iată real
Spre albul lui cal.
Și Horea și Cloșca se-adună din roată
Crișan scoate ștreangul de sub beregată
Isus se arată.
O mie de ani de istorie grea
Și Decebal parcă-n privire i-ar sta
Și-n inima sa.

R:.

Strofa a III-a.
Lui Iancu-nchinare, el e cel mai mare.
Pe jos dacă merge sau trece călare
Lui Iancu-nchinare.
La fluiera lui sa veniți patrioți,
El patria noastră o mută în toți,
El moț între moți.
Și suntem sătui de hoții și minciună.
Ardealul e parte curată și bună
Din Țara Română.
Bărnuțiule drag nu-i Ardealul pustiu
Vreau baie la Vidra, când n-am sa mai fiu,
Și școală-n Sibiu.

R:.

Strofa a IV-a.
De-ar fi să existe și zece Viene
Și-un glob bicefal plin de păsări viclene
Noi tot nu ne-am teme.
Cât suntem români și urmași de români
Cu țara în suflet și armele-n mâini
Ne suntem stăpâni!
Dar iată că Iancu deodată se stinge,
Rugina de armele lui se atinge,
Pe ochii lui ninge..
Acum nu mai are nici oaste nici cal
Și Iancu se stinge din traiul real
Devine ARDEAL!