Tecsan – Versuri.pro

La Vârsta Mea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Toți banii din lume sunt nemuritori
Numai omu-i trecător
Lumea se închină la puterea lor
D-aia omu-i schimbător.
Mulți la vârsta mea plâng după diamante
Dar se sting în umbra lor
Mamele pierd tot când tații vor amante
Dau copiii pentru o noapte-n dormitor.
Puțini sunt cei de vârsta mea ce nu-și pătează obrazul
Mulți de vârsta mea în prafuri albe-și bagă nasul
Puțini sunt cei de vârsta mea ce evită un scandal
Dar sunt atacați de mulți ce au briceag în buzunar.
Multe fete inocente poartă verighete
Le vezi bete prin toalete, puse la perete
Puțini la vârsta mea mai sunt copii virgini
De când curvele s-au ieftinit ca prețul la mașini.
Mulți la vârsta mea trăiesc în puf nemulțumiți
Și tot mulți la vârsta mea nu atârnă la părinți
Mulți se văd adulți, spun că sentința nu există
Prea puțini, la suferință, nu renunță la credință.
La vârsta mea cunosc o vorbă de acum 22 de ani
Dacă ești nefericit degeaba ai kile de bani
Dacă avem aceeași vârstă și nimeni nu te vrea
Ușa-i deschisă, poți intra, te invit în casa mea.
Toți banii din lume sunt nemuritori
Numai omu-i trecător
Lumea se închină la puterea lor
D-aia omu-i schimbător.
Mulți la vârsta mea plâng după diamante
Dar se sting în umbra lor
Mamele pierd tot când tații vor amante
Dau copiii pe o noapte-n dormitor.
La 22 și Iohannis pe aia de sus îi critică
Acum nu-și mai amintește cât de tare-i înjura
La vârsta mea n-am stat pe patru roți să mă dau mare
Și străzile se plâng tare la cât le-am luat la picioare.
La vârsta mea încă visez să pot să-mi iau o casă
Și fug de javre zi de zi, caut oameni de rasă
În pustiu, de când mă știu locuiesc într-un ghetou
Și îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru cerneala din stilou
Îi mulțumesc și pentru frigul ce l-am simțit în oase
Că altfel simt căldura și zilele frumoase
Le mulțumesc și-acelor oameni ce-au fost lângă mine
Ce nu m-au lăsat la rău ce au venit când mi-era bine.
Câți din voi sau câți din noi
La 22 unu din 2 din 21, 22 fără război se văd șmecheri
Până la vârsta mea am învățat ceva
Dacă ți-ai pierdut onoarea, te-ai pierdut și tu cu ea.
Toți banii din lume sunt nemuritori
Numai omu-i trecător
Lumea se închină la puterea lor
D-aia omu-i schimbător.
Mulți la vârsta mea plâng după diamante
Dar se sting în umbra lor
Mamele pierd tot când tații vor amante
Dau copiii pentru o noapte-n dormitor.
La vârsta mea nu o să cânt despre vreun brand
Doar ca să fiu în trend, să fiu artist de moment
La vârsta mea încă-mi iau din second hand
Ghete ce mă poartă pe drumul cu happy end.
La vârsta mea mi-am dorit o facultate
Dar n-am putut s-o am că m-am afundat în rate
La vârsta mea unii se lasă de școală
Dar viața taxează orice șmecher pe burta goală.
Pan’ la vârsta mea am fost timid și pudic
Și mă vedeam în locul lor pe scenă când priveam din public
Până la vârsta mea am iubit și eu o fată
Dar nu-și găsea încrederea într-o inimă curată.
La vârsta mea las capul jos când văd ce se promovează
E dureros când vezi un neam cum se sub apreciază
La vârsta mea am învățat că adevărul doare
Și mi-am luat model poeții ce-au sfârșit în închisoare.
Toți banii din lume sunt nemuritori
Numai omu-i trecător
Lumea se închină la puterea lor
D-aia omu-i schimbător.
Mulți la vârsta mea plâng după diamante
Dar se sting în umbra lor
Mamele pierd tot când tații vor amante
Dau copiii pentru o noapte-n dormitor

N-Ai Să Mă Vezi (feat. F. Charm)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Strofa 1:
Ce să vezi, n-ai să mă vezi că salivez după monezi
N-ai să mă vezi la 4 ace, costum Versace poți să-l păstrezi
N-ai să vezi că îmi doresc cea mai scumpă mașină
N-ai să vezi că mă holbez la bluza Gucci din vitrină
N-ai să mă vezi la masă VIP, cum beau sticla de Moet
Iau sticla de vin, cu datorie pe caiet
Nu mă îmbrac de la Armani, să mă vadă toți dușmanii
Eu nu arunc cu banii, ca să-mi cânte lăutarii
N-ai să mă vezi în CLS, eu nu iubesc din interes
Cu un Rolex, de 10 mii să pun mâna pe un dres
N-ai să mă vezi într-un castel stând la masă cu împărați
N-ai să mă vezi să arunc milioane pe homari în Dorobanți
De am să te văd, și ai să mă vezi, îți voi pune o întrebare
Ai văzut materialista să se bucure de o floare?
Am fost rănit, când am oferit, din mine jumătate
N-ai să auzi corzile chitarei mele, cum cântă pentru coarde.

Refren:
No no no no no no no, n-am să mă vând pe nicio avere
No no no no no no no, chiar de ochii văd și inima-mi cere
No no no no no no no, prea mulți regi, puține coroane
N-ai să mă vezi într-un castel, sufletul meu nu încape-n el.

Strofa 2:
Hei, io văd mii de ochi, ce mă privesc cu silă,
Sub ei zace înghețat un sânge de reptilă
N-ai să mă vezi că încerc să fiu plăcut de nici unul din ei
O oaie neagră are locul ei, în cușca cu lei
N-ai să mă vezi în zeci de vieți, că devin ateu
Cât Dumnezeu își are casa în sufletul meu
N-ai să mă vezi că te las singur, printre atâtea măști
Ne leagă dragostea cât timp ai vocea mea în căști
N-ai să mă vezi că cer coroana, și punga de arginți
Să nu mă vezi vreun rege doar ca te fac să simți
N-ai să vezi că cer mai mult, decât mi se cuvine
Viața strălucește fără aur pus pe mine
Dacă timpul costă bani, am nevoie de-un împrumut
N-ai să mă vezi dacă-mi dai, că o să mă fac că uit
Și dacă ai să vezi vreodată ce-am spus că n-ai să vezi
Tu să mă ierți că am greșit, vin o să mă salvezi.

De multe ori mă iau fiori, și în ochi îmi vezi furtuna
Când văd că adevărul stă la masă cu minciuna
De multe ori închid comori, și le arunc în mare
Când iubirea bea paharul, plăcerilor ușoare
Pe doi ochi verzi, n-ai să mă vezi, că îmi las familia vreodată
Și nici pe două buze dulci cu gust de ciocolată
Chiar de nu crezi, n-ai să mă vezi, că falsitatea să mă prindă
Dacă tot îți plac șerpii, privește în oglindă
N-ai să mă vezi că pozez în sfânt, dar îmi țin cuvântul
N-ai să mă vezi că mă dau după cum bate vântul
N-ai să mă vezi la case mari, cum bat la ușă
Dar eu te văd ce încerci să pari, din jar cenușă
Omul cât trăiește, pe oameni îi urăște
La sfârșit de drum plânge, se căiește.

Pe Buze

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

În jurul meu doar fete triste
Poze false, multe like-uri, zâmbim ca-n reviste
Și mă-ntreb, oare cine-i de vină
Că toți se plâng că nu se ajung, viața devine rutină.
Casă, muncă, casă, aceleași zile, aceleași kile
Toată ziua muncă, muncă, numai poți băga pastile
Dar nu te întrista, promit că va fi bine
Sunt lângă tine, îți dăruiesc un gram de fericire, omule.
Și eu am momente când mă simt prizonier
Indiferent că am sau n-am, ține privirea către cer
Doamne, îți mulțumesc pentru ce mi-ai oferit
O familie, o masă caldă, este tot ce mi-am dorit
M-ai ferit de frig, de ger și urlete
Mi-ai oferit un pix și o foaie să vindec suflete
Omule, să-ți spun un secret
Să vezi fericirea nu-ți trebuie bilet.
De la suflet până la gură
Țin foc, foc, foc pe buze, buze, buze
Pentru dragoste și ură
Țin foc, foc, foc pe buze, buze, buze..
Te întristează când vezi că este mic bugetul
Vrei să fii fericit, fii pozitiv, ăsta e secretul
Îți e gândul doar la bani, bani
Și uiți că viața-i scurtă și trec ani, ani.
Băi, timpul este scurt, timpul este scump
Toate la timpul lor, dă-mi timp să te ascult
Dă-mi timp din timpul tău nu ca să am mai mult
Dar trebuie să îl oferi dacă vrei să te ajut.
Lasă grijile deoparte
Vei avea tot ce se poate
Ai muncit, ai dat din coate
Zi de zi, noapte de noapte
Când gândul rău vorbește
Și mă simt ca-ntr-o celulă
Cineva îmi spune îndură
Vezi că lumea e sătulă
O generație nebună.
Așa că ține-te tare
Aici e care pe care
Nu pune suflet că doare
Nu există culoare
Ești un oarecare
Vorbele tale-s letale
Stai în umbră, ai răbdare
Ești înconjurat de fiare
Tu nu vezi că nu e soare
Ceru-i gri și multă ploaie
Pui pe rană sare
Tecsane, ești floare fără petale.
De la suflet până la gură
Țin foc, foc, foc pe buze, buze, buze
Pentru dragoste și ură
Țin foc, foc, foc pe buze, buze, buze

Mi-Aș Dori (feat. Hoynar)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Mi-aș dori să nu existe greu, să mă înalț ca un zmeu, să văd doar zâmbete în jurul meu
Mi-aș dori din gri un curcubeu, și toți din jurul meu, să nu își dorească vreun trofeu
Mă întreb mai mereu cine-s eu?
Sunt doar un trecător, îmi doresc să știu care-i scopul meu
Iar tu ce mă asculți acum dacă simți că nu iubești, îți dăruiesc sufletul meu.
De mic copil mi-am dorit, să privesc un răsărit pe nisipul încălzit
De mic copil am simțit, că nu trebuie să ai averi ca să poți fi fericit
Nu aveam nimic, doar un zâmbet cald și dulce
Ce l-am oferit, pentru omul trist ce plânge
Nu spune, că fericirea-i la îndemână
Uneori muncești un an, uneori muncești o lună
Dar nu toți avem noroc, unii s-au născut la vilă, unii s-au născut la bloc
Alții n-au avut deloc, că munca i-a trecut și prin apă și prin foc
Mi-am dorit să văd oameni sinceri și loiali
Dar oamenii când dau de bani uită că suntem egali
Să spun ceea ce simt, asta-i tot ce mi-am dorit
Un pix, o foaie, o chitară și un refren deosebit.
Mi-aș dori să nu existe greu, să mă înalț ca un zmeu, să văd doar zâmbete în jurul meu
Mi-aș dori din gri un curcubeu, și toți din jurul meu, să nu își dorească vreun trofeu
Mă întreb mai mereu cine-s eu?
Sunt doar un trecător, îmi doresc să știu care-i scopul meu
Iar tu ce mă asculți acum dacă simți că nu iubești, îți dăruiesc sufletul meu
Dacă nu iubești îți dăruiesc sufletul meu.
Sufletul meu nu-i pentru oricine
L-am închis într-o pandoră să nu-l găsească nimeni
Mi-am dorit să-l pun pe tavă în fața tuturor,
să las ceva în urmă când totul-i trecător
Mi-am dorit să râd la stele
Să-mi șterg lacrima ce-mi arde obrazul în zilele grele
Să-mi pun dorințe câte stele sunt pe cer,
să-mi încălzesc mâinile când sunt arse de ger.
Și-am simțit că ura n-o să-mi dea onoare
Că marea nu-i așa de mare încape în pahare
Și-am văzut că viața atârnă pe cântare
Noroiu’ sare, pe poteca ce-o iau la picioare
Doamne sunt hoinar, că n-am un loc al meu
Cerul mi-e adăpost când vântul suflă greu
Iartă-mă că mai greșesc, sunt un simplu muritor
De mă vezi plângând dă-mi un înger păzitor.
Mi-aș dori să nu existe greu, să mă înalț ca un zmeu, să văd doar zâmbete în jurul meu
Mi-aș dori din gri un curcubeu, și toți din jurul meu, să nu își dorească vreun trofeu
Mă întreb mai mereu cine-s eu?
Sunt doar un trecător, îmi doresc să știu care-i scopul meu
Iar tu ce mă asculți acum dacă simți că nu iubești, îți dăruiesc sufletul meu.
Dacă nu iubești, îți dăruiesc sufletul meu
Voi fi lângă tine mai mereu când îți este greu
Mi-am dorit să văd zâmbete în jurul meu
Care-i scopul meu, mă-ntreb cine sunt eu
Un trecător cu credință-n Dumnezeu
Un om normal nu o piesă de muzeu
Mi-aș dori ca viața, să nu atârne de un leu
Să fiu nevoit să umblu, pe stradă teleleu
Mi-aș fi dorit să rămân mic cu vise mari în cap
Mă bucuram de o ciocolată, azi n-am bani pe card
Mi-am dorit să n-am amici, cu miros de inamici
Și nici frici de o să cad, tu să vii să mă ridici
plin de cicatrici am vorbe rele înfipte în mine
De la oameni ce m-ar vinde pentru un colț de pâine
Daia mănânc realitate, țin iubirea în cafea
Și când ți-e foame te poftesc să mănânci la masa mea.
Mi-aș dori să nu existe greu, să mă înalț ca un zmeu, să văd doar zâmbete în jurul meu
Mi-aș dori din gri un curcubeu, și toți din jurul meu, să nu își dorească vreun trofeu
Mă întreb mai mereu cine-s eu?
Sunt doar un trecător, îmi doresc să știu care-i scopul meu
Iar tu ce mă asculți acum dacă simți că nu iubești, îți dăruiesc sufletul meu

Apartamentul 53

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Apartamentul 53, scara 1, etajul 3
Amintirile au rămas acolo, n-ai cum să le iei
Am 22, fac 23, încă-mi pun capul pe pernă
Între patru pereți, aceeași pătură boemă.
Aici n-aveam ce să mănânc, dar mă simțeam bogat
Tot aici, la 12 ani, una m-a făcut bărbat
La 53, cu frații mei, când tata era plecat
Ne-am luat un bax de vin și ne-am pus cu toții în cap.
Aici, pentru prima dată, mi-a intrat rap-ul în casă
Auzea tot cartierul, puneam boxa la fereastră
Când venea nea Nelu cu Enelul, știam că era groasă
Țineam mâna pe vizor, nu era nimeni acasă.
Robinetul era stricat, îl reparam, credeam că merge
După 5 minute, apa caldă era rece
N-am avut palate cu statui de zei
Sunt prieteni cu gândaci, apartamentul 53.
Eu cu mine mă așez la masă
Eu cu mine în aceeași casă
Vreau să plec, dar ceva nu mă lasă
E locul ce are loc la mine în inimă.
A trecut atâta timp, îmi sare inima din piept
Când deschid ușa și pășesc cu dreptul în apartament
Am 53 de amintiri și pot să scriu o carte
Trecutul meu sărac lipit, ocolit de diamante.
Aici, prima chitară și o sticlă de Martini
Mi-au făcut manevra să-mi bată-n țeavă toți vecinii
Aici, cu prima fată, mă gândeam la viitor
Și-am sfârșit după 3 ani tot singur în dormitor.
Perete-n perete, vecinu-și bătea nevasta
Își făcuse o amantă, ce deja-i stricase casa
Tot aici, banii au atras privirile
Și-un prieten a fugit cu banii de întreținere.
Aici am încercat să-mi găsesc jumătatea
Tot aici am înțeles cât de grea-i singurătatea
Aici se ascund povești, clipe de neimaginat
Eram prea mic să-mi amintesc când mama de aici a plecat.
Eu cu mine mă așez la masă
Eu cu mine în aceeași casă
Vreau să plec, dar ceva nu mă lasă
E locul ce are loc la mine în inimă.
Acum sunt tot aici, multe s-au schimbat
Copilul inocent, timid, a devenit bărbat
Aici, tatăl meu n-avea miliarde
Nici acum nu le are, doar riduri și fire albe.
Nu mai am prieteni, anturaje prin ghetouri
Acum plec din 53 să pierd nopți prin studiouri
Acum nu mă mai gândesc la fata visurilor mele
Că am trecut prin multe curve ce s-au dovedit lichele.
53 știe că în suflet n-am regrete
Și-i mulțumesc că ține cuiul cu icoana în perete
De aici mă simt privit în zori la răsărit
Și de la geamul meu văd cerul de-un albastru infinit.
Când mă adună seara acasă de pe străzi și de pe alei
Vecina mă așteaptă în ușă la 53
Dacă apuc un 54, eu n-o să-mi uit palatul
Ce-a crescut un caracter de necomparat cu altul.
Eu cu mine mă așez la masă
Eu cu mine în aceeași casă
Vreau să plec, dar ceva nu mă lasă
E locul ce are loc la mine în inimă.

Desfrânarea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Oameni născuți prizonieri, în pofte și plăceri,
Ei devin arme
Nu poți să îi oprești din poftele trupești,
Fiindcă sunt
Oameni născuți prizonieri, în pofte și plăceri,
Ei devin arme
Când trupul devine bordel ia și sufletul cu el.
Am gustat din plăceri ușoare, am simțit gustul amar
Nopțile treceau, curgeau, ca vinul în pahar
Coardele se îndrăgosteau, de șampanii și artificii
Dragostea se stinge când simte miros de vicii,
Desfrânarea e la modă vineri seara merge-n cluburi
Pune gheață în pahare și femei pe cuburi,
Șervețele aruncate cliente false au discuții
Cu bărbații ce pentru un sărut, își cheltuiesc bănuții
Desfrânarea, este doza de plăcere
E pe Publi24 și-n hoteluri de 5 stele
Nu lasă fum în urmă, desfrânarea n-are frână
Și nu-și ia nici un liber nici o zi pe săptămână
E iubită de cei falși, cu minciuna este soră
Sparge dragoste, familii în orice zi din oră-n oră
E născută din păcat, iar păcatul n-are moarte,
Păcat că păcatul e iubit noapte de noapte.
Oameni născuți prizonieri, în pofte și plăceri,
Ei devin arme
Nu poți să îi oprești din poftele trupești,
Fiindcă sunt
Oameni născuți prizonieri, în pofte și plăceri,
Ei devin arme
Când trupul devine bordel ia și sufletul cu el.
Desfrânarea e iubită, și în cluburi și în ghetouri
Desfrânarea ține cont de contul tău plin cu
zerouri, Merge la lăutari, stă pe canapele
Cu dezmățul dă din cur în bordeluri pe manele,
La masă nu-i lipsește vinul, redbull-ul și vodka
Și la baie când se duce trage o linie de coca, cola-
borări cu fel și fel de fete-n dormitor
Desfrânarea te face să te simți gol pe interior,
Desfrânarea nu-i loială, zâmbește parșiv
Zboară din floare-n floare îți spune că te iubește
Desfrânarea face parte din cele 7 păcate
Daia desfrânarea e prietenă cu toate
Când cazi în desfrâu, curge din tine ca un râu
Și îți crește păcatul ca spicul în lanul de grâu
Desfrânarea de-a lungul vremii, a dărâmat imperii
A dezbinat familii, e soră cu luciferii.
Oameni născuți prizonieri, în pofte și plăceri,
Ei devin arme
Nu poți să îi oprești din poftele trupești,
Fiindcă sunt
Oameni născuți prizonieri, în pofte și plăceri,
Ei devin arme
Când trupul devine bordel ia și sufletul cu el.
Fiecare dintre noi trebuie să știe, cum să își stăpânească vasul în sfințenie și cinste, nu în aprinderea poftei, ca cei ce nu îl cunosc pe Dumnezeu, Tesaloniceni, capitolul 4, versetul 4

De La Mama Ei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Ce i-a dat natura a pus la vânzare
Atâția bărbați după fundul ei
Buzele și sânii lasă carduri goale
Că așa a învățat de la mama ei.
Ce i-a dat natura a pus la vânzare
Atâția bărbați după fundul ei
Buzele și sânii lasă carduri goale
Că așa a învățat de la mama ei.
Hai fato nu mai fi tristă
Vrei un bărbat adevărat, deși ai prea mulți pe listă
Hai fii un pic mai realistă
Și dă-ți seama de tine, nu observi ai mintea închisă
Materialistă, vrei faimă, bani, motoare
Vrei să ai bijuterii și toți bărbații la picioare
Te vezi frumoasă ca o floare
Doar pentru faptul că: ai botox și silicoane
Păcat, te văd puțin pierdută
Cine a spus că ești frumoasă a vrut doar ca să te fută
Nu vreau să sune dur
Dar nu vei găsi fericire cu poze-n buze sau în cur
Vrei un viitor mai bun și n-ai timp să realizezi
Că după două conversații, urci la el în Mercedes
El te vede un trofeu, că te vede că cedezi
Și-și dă seama că te-ai vinde pentru câteva monezi
Cum poți avea pretenția de-a fi fericită?
Când tu ai ales să umblii prin hoteluri rătăcită
Vrei să fii iubită, când ai aruncat cu pietre
Fericirea lăcrimează când e pusă la perete.
Ce i-a dat natura a pus la vânzare
Atâția bărbați după fundul ei
Buzele și sânii lasă carduri goale
Că așa a învățat de la mama ei.
Ce i-a dat natura a pus la vânzare
Atâția bărbați după fundul ei
Buzele și sânii lasă carduri goale
Că așa a învățat de la mama ei.
Pleacă anii, nu-i poți întoarce cu banii
Timpul trece, și în tramvai și în Ferrari
Bagă banii, adu roaba cu șampanii
Că așa a învățat de la mama ei.
Pleacă anii, nu-i poți întoarce cu banii
Timpul trece, și în tramvai și în Ferrari
Bagă banii, adu roaba cu șampanii
Că așa a învățat de la mama ei.
Nu te judec, vreau să te fac să-ți dai seama
Vreau să-ți reamintești ce prețioasă-i onoarea
Că fericirea o poți găsi și în lucruri mărunte
Nu neapărat în genți Vuitton, tocuri și fustițe scurte
Timpul trece, în viață apar momente grele
Mai grele decât banii ce plâng în portofele
Timpul trece, lăsați inima să iubească
Că banii-s trecători nu și-mplinirea sufletească
Renunță de a deschide ușa întunecată
De azi vreau să te bucuri că ai o mamă că ai un tată
Că ai o familie pe vreme bună sau rea
Că te învață rău sau bine e familia ta
Iar tu, sper că ți-ai dat seama unde ai greșit
Pentru tine acest drum ar trebui să ia sfârșit
A venit timpul să renunți, la plăceri de moment
Și la acei oameni, ce te-au privit ca pe un obiect.
Ce i-a dat natura a pus la vânzare
Atâția bărbați după fundul ei
Buzele și sânii lasă carduri goale
Că așa a învățat de la mama ei.
Ce i-a dat natura a pus la vânzare
Atâția bărbați după fundul ei
Buzele și sânii lasă carduri goale
Că așa a învățat de la mama ei.
Pleacă anii, nu-i poți întoarce cu banii
Timpul trece, și în tramvai și în Ferrari
Bagă banii, adu roaba cu șampanii
Că așa a învățat de la mama ei.
Pleacă anii, nu-i poți întoarce cu banii
Timpul trece, și în tramvai și în Ferrari
Bagă banii, adu roaba cu șampanii
Că așa a învățat de la mama ei