https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/subtire-micul-print https://versuri.pro/subtire-micul-print#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=62840 →]]> Subțire – Micul Prinț.
Ai planuri pe care nu le cunosc
Dar el nu-mi răspunse.
Spuse doar:
„Știi căderea mea pe pământ?
Mâine se împlinește anul”
Apoi, după o tăcere, mai spuse:
„Am căzut foarte aproape de aici”
Și roșii,
Și din nou, fără să înțeleg de ce
Simțeam un necaz bizar.
Noaptea cerul l-am văzut plecând,
S-a furișat fără zgomot.
Când am reușit să-l ajung din urmă,
Mergea decis, într-un pas rapid,
Mi-a spus numai: „Ah, ești aici”
Și m-a luat de mână.
Se chinuia încă.
„N-ai făcut bine,
Îți va fi greu,
Voi părea mort și asta nu-i adevărat.”
Dar eu tăceam.
„Înțelegi? E prea departe,
Nu pot să iau și corpul, este prea greu”
Dar eu tăceam.
„Dar va fi ca o coajă veche părăsită,
Nu-s prea vesele cojile vechi”
Eu tăceam.
S-a descurajat puțin, dar mai făcu un efort:
„Știi, va fi frumos,
Și eu voi privi stelele,
Toate stelele vor fi puturi cu roți ruginite,
Toate îmi vor da să beau”
Dar eu tăceam.
„Va fi atât de amuzant,
Voi avea 500 de milioane de bile,
Voi avea 500 de milioane de fântâni.”
Tăcu și el pentru că plângeam.
„Iată locul, lasă-mă să plec mai departe singur”
Și se așeză pentru că-i era frică.
Mai spuse: „Știi, floarea mea,
Sunt răspunzător pentru ea,
Și e atât de naivă,
Are numai 4 spini buni de nimic, ca s-o apere de lume”
M-am așezat pentru că nu mai puteam să mă țin pe picioare.
Îmi spuse: „Iată, asta e tot”
Ezită puțin, apoi se ridică,
Făcu un pas, eu nu puteam să mă mișc.
N-a fost decât un fulger galben aproape de gleznele lui,
A rămas un moment imobil, n-a țipat.
A căzut încet ca un arbore,
N-a făcut nici un zgomot, din cauza nisipului.
Acum, desigur, sunt deja 6 ani de atunci,
N-am mai povestit niciodată această întâmplare.
Prietenii, când m-au revăzut,
S-au bucurat să mă vadă în viață,
Eram trist.
Le-am spus: „Oboseala e de vină”
Acum m-am consolat puțin,
Adică, nu întru-totul.
Dar știu bine că a revenit pe planeta lui,
Deoarece, la răsăritul soarelui,
Nu i-am regăsit corpul.
Nu era un corp chiar atât de greu.
Și îmi place noaptea să ascult stelele,
Sunt la 500 milioane de biluțe.

]]> https://versuri.pro/subtire-micul-print/feed 0