Despre Noi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Sharp
Intru-n criză de timp, isterie curată,
În mahala două tipe papă ciocolată,
Pe-o bancă, pe care-am stat și eu odată,
Fugit de-acasă pe 10 ani fără tata,
Odată, ba nu frate, de mai multe ori,
Mă găsea garda, pe Unire, pe lângă flori,
Dormeam pe bănci, acoperit de fiori,
Maică-mea disperată îmi zicea, „mă omori”,
Timpul a trecut, am crescut așa rapid,
Șapte ani din viață am dat bucăți din mine pe beat,
Cinstit, am scris strict, ce simțeam,
N-am luat de la altu’ menționând că eu făceam,
Stăteam, nopți de-a lungu’ și scriam,
Și-nc-o fac, mereu, acum, mă uit pe geam,
N-am, nici un regret de la soarta mea,
Ce să fac dacă Dumnezeu, m-a vrut așa?
M-am format în așa fel încât să rezist,
La orice fel de om, fiară, antihrist,
Pesimist la-nceput, optimist după,
Am intrat în anturaj, abia mă vedeai prin lupă,
Dar prin luptă, între blocuri de fier,
M-am ridicat singur începând să sper,
Pe la 12 ani prima oară în spital,
Era de Paști frate, nici nu mă gândeam,
Eram, un pustan, cu mintea pe maidan,
Dar dup-un an am dat tot, ce mai aveam,
Pentru muzică! M-am maturizat în timp,
Și-am început să scriu încet, tot ce simt,
M-a făcut să gândesc, să n-o mai fac pe nebunu’,
Pace pentru cei din Gară și din Capăt la unu’
Că unu’, doar unu’ va învinge,
Așa-mi zicea mamaie, tu, nu mai plânge,
Că-l ai pe frate-tu lângă tine, eu nu l-am avut,
Așa e când n-ai nimic, când ai vrei mai mult,
Cult, e omul ce-și formează concepții,
Decepții își face ăla ce-ascultă pereții,
Tu știi cum e mai bine frate, pentru tine,
Pentru mine-a fost un dar trist viața dar în fine,
Reține, că drumu’ ca să-l ții drept,
Tre’ să-l știi bine, să-l analizezi corect,
Concept, psihologic, de bază pentru mine,
Fratele-adevărat e ăla care-i mereu lângă tine.
Consecro
Am prins vremuri grele când altora nu le lipsea nimic,
De mic am pus mâna și am muncit, nu m-am ferit, antrenat ca la circ!
Ce să mai zic? sau mai bine zis, cui c***t să-i explic?
Că doar eu știu de unde-am pornit, cu ce am pornit, că treptat mă ridic.
Poveste de viață: simplă de grea, când greu înseamnă frumos.
Realizând în timp că cele mai tari clipe poartă amprenta unui sentiment dureros,
Transformat apoi treptat în plăcere,
Când sufletul e-n ascensiune, fizicul e în plină cădere
Așadar, umilit de persoane pentru, un pumn de fișe
Am întâlnit oameni puțini care să creadă în vise și mi se
Pare că-mi aduc aminte, cine mă simte în sec înghite
Primeam cuvinte în liceu, ce le simțeam ca pe cuțite:
„Cerșești cu acte legale!”
Să vă ia dracu pe voi și cei care au creat asociațiile umanitare.
Am făcut abuz de încredere asupra unor, oameni miloși
Bătrâni ce dădeau ultimul leu, păcate, ce n-ai cum să le coși.
Pustan de 16 gandu’ la bani, n-aveam intenții rele
Bani pentru aparatură egal ruptura-n suflet sechele.
Oameni cu suflet mare, mă invitau să-mi dea de mâncare
Ce nu știu nici azi adevăru, c***t, astea-s sentimente amare
Ce au continuat să vină, căci simțeam cum banu mă cumpără
Simțind apoi cum conștiința mi-o scutură
Căci mergeam înainte și continuam să greșesc,
Banu’ îmi luase mințile și chiar nu e firesc..
Să o chiști de acasă cu nopțile, că sună telefonu’
Că ăla n-are și vrea și tre’ să-i duci semaforu’.
Năsoală treaba că a găsit tata acadele-n dulap
Și de atunci îmi zice: dacă vrei să faci ceva „fa-o cu cap”!
Pe vremea aia clasa a 12-a era sfârșit de liceu
Simțeam presiuni, că mi-o luasem în cap, să nu mă cred semi-zeu
Și înainte de saltarea din vara lui zero treispe
Protejat de „fa-o cu cap” pe 1 iunie eram în Constanța, firește
Nu mă potoleam ușor, plecat cu o fată atunci
Și-am avut parte de javre, cu care n-ai vrea să te-ncurci.
La modu’ hai semnează aici c-ai să câștigi foarte bine
În momentu’ ăla am făcut iar cunoștință cu mine!
Și-au urmat 40 de zile, cu alergătură prin țară
Paișpe orașe, amenzi adunate, am făcut foamea, am dormit pe afară
Pensiuni ce nu dădeau chitanțe să pleci, era o treabă ușoară
Da’ simțeam că timpu’ zboară și eu nu adunam nici o comoară.
Și-am înțeles într-un final, c***t, care-i șmecheria!
M-am pișat pe bani și i-am zis: pa-pa lui Draghia.
Moment în care am decis să mă schimb la 180 grade
Și tot ce-am să fac să fie bazat doar pe onestitate.
Am dat de greu și chiar era greu, 480 ore pe lună
Pentru, niște amărâți de 12 milioane în mână.
Și-am continuat așa, am început să fur meserii..
de parcă ziceai că fur, de la copii jucării.
Astea și multe alte pete ce nu-ncap aici pe foaie
Mi-au făcut psihicul de multe ori să se-ndoaie
Păcate grele, ce știu, că nu vor fi în veci iertate
Toate pentru muzica asta..
Ca să ai tu în ce să-ți bagi p***!

Sharp feat Consecro – Versuri.pro

Despre Noi