strofa 2:
Parcă p***e-s scoase toate dintr-un animeu
La ce c***i se transmit, arde mileul pe teveu
Mintea mi-e plecată de mult după fericire
M-a uitat pe mine aici singur în nemurire
Iubirea e în sticlă, s-a înecat demult
Ca o t***ă ce-am plătit-o dar am uitat s-o f*t
Alcool-ul mi-a rămas ce mă distruge cu iubire
Mi-a târât speranța prin mări de cimitire
E un vis de-o viață ce simt că mai ține o viață
Totu-i aproape, totu-i pare la distanță
Tot ce ating se rupe, se dezintegrează-ncet,
De parcă am mâini de foc de câte ori tre’ să aleg
Am colindat prin lume, tot o p***ă, tot degeaba
Că le-am tras toate cu mine și-a fost de c***t treaba
Mi-e dor de liniște, mi-e dor de niște lacrimi,
Mi-e dor să opresc timpul, dar știu că nu am timp.

refren:
N-am să mai iubesc pe nimeni cum am iubit alcoolul
A fost o relație lungă la care acum dau cu piciorul
Totul e un teatru, știu că sună a clișeu
E o comedie scrisă de-un bețiv într-un WC