Seby – Versuri.pro

Gândește-Te la Noi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ha! Poate nu știi că până acum am fost
Poate n-am pus suflet, simt că am fost un prost
Știi, eu n-am avut cum să-ți spun tot
N-am spus că nu vreau, am spus că nu prea pot
Yo! Vad că taci, nu ne certăm
Și dacă da, peste o oră ne împăcăm
Da, tu ai vrut mai mult, da n-ai cerut mai mult de atât
Și așa firul care ne ținea până la urmă s-a rupt
Că m-a atras frumusețea și am gustat din fruct
Și am căzut în păcat și planul tot mi s-a f****t
Pune-ți în gând ideile pe rând și zi-le ușor în șoaptă
Uneori sunt ca un criminal care n-a plătit nicio faptă
Da, tu mă faci să înnebunesc, s-o iau razna, să-mpuțesc
Privirea ta caldă mă face să acționez prostește
Și mă pocăiesc… am ajuns oare să-ți dovedesc?
Că nu glumesc când îți spun cu adevărat că te iubesc!
Da, eu plec… nu te du!
Te-ai săturat de tot… sau poate nu
Poate nu mai știi că suntem doi
Poate ducem la sfârșit acest război
Eu nu m-am săturat să te cuprind
Nu m-am săturat să te surprind
Nu m-am săturat să-ți șoptesc
N-am să mă satur deloc să te privesc
Dar nimic din toate astea nu se vor mai repeta
Dacă pleci acum să știi că este greșeala numai a ta
Dacă nu mai vrei să stai să știi că nu-ți spun stop
N-am cum să decid eu pentru tine, lângă mine ai un loc
Și aprind iar o țigară, știi, poate este ultima oară
Poate ultima oară, dar n-am să uit nici când o întreagă vară
Dar nimic nu se compară cu chipul tău copilăresc
Nu mi s-a întâmplat ceva mai frumos, de-asta te iubesc

Declarație

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ești cerneala de pe hârtia mea hip hop
Ești substanța care îmi dă puterea de a cânta rap
Ești moralul meu ridicat până la maxim
Ești o parte din mine care vrea mai mult decât maxim
Ești o stea plină de viață și plină de umor
Ești cea fără de care nu pot trăi, deci.. mor!
Revin la viață când tu ești lângă mine
Revin la gândul bun și mă gândesc numai la tine
Ma vezi ca pe Hades plin de ură și încărcat de draci
Mă vad ca pe-un om simplu obsedat de ceea ce faci
Ben.. dă-mi negativul în căști un pic mai tare
Vreau să-i dedic fetei o întreagă mare
Sunt sătul când e vorba de dragoste care împarte
Ora-n ani, ziua-n decenii, și așa mai departe..

Nu Vreau Să Știu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Am reușit și-am pus mâna pe un glob
Am reușit, am dat timpul înapoi și-am înscris printr-un lob
Nu vrei să știi, nu vrei să știi cum a fost
Păi, rămâi cum ai fost, că ai ajuns să fii un prost
Asta nu e despre mine, nu e despre voi
E special, mai mult despre tine-n morții tăi
A rămas să-ți aduc aminte cum era odată
Că stăteam și ne lingeam pe degete la un baton de ciocolată
Da, s-au dus vremurile când ne băteam la ușă
Că tovarășii acum sunt cam lăsați pe tușă
Știi, eu țin minte cum eram ca frații
Da, p**a mea, ce să caut eu cu toți ratații?
Frate, hai să ne adunăm la o cola și un Kent
P**a mea, unde stăm? Stăm aici pe ciment
Da, mai ții minte cum fugeam de gardă?
Toate astea, dacă știi, ți s-au întâmplat odată.
Nu vreau să fiu
Nu vreau să fiu un om rău
Nu vreau să știu
Nu vreau să știu cum e în capul tău
Că eram doar doi puști odată
Care alergam, ne jucam și săream în aceeași baltă.
Acum am ajuns să nu mai știm nimic
Nu mai știu nimic și vreau să fiu din nou mic
Tu nu știi ce vrei ca să mai faci
P**a mea, încearcă cumva cu gândul să te împaci
Că tu ai o problemă doar cu tine
Și din câte știu, asta nu este chiar bine
Și ne jucam, eram prin fața parca T-Rex
Acum ai o femeie, o dă cu tine-n love și cu alții-n durex
Nu mi se pare normal, în p**a mea
Să ne lași pentru ceva de genul ăsta
Eu am rămas tot aici, sunt tot eu, nu m-am schimbat
Ajung să împart și ultima țigară când e vorba de fumat
Vin seara, mă pun în pat și e ciudat
Că-mi aduc aminte de tot ce s-a întâmplat
Ține haina mea, ia un pahar de apă
Stai jos să povestim de cum eram noi odată

Cea Din Urmă Zi a Unui Condamnat

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

E încă frig afară, aburul iese din gură,
Metalul parcă taie pielea, vântul formează încă o dură.
Dar el transpiră, și este cuprins de frică,
Șansa lui de a trăi este din ce în ce mai mică.
Gândul lui străbate mintea, gândul i-a distrus capul
Gândul a făcut să nu mai fie el, l-a făcut să fie altul
E condamnat la moarte sigur, că a luat o viață
E aruncat într-o celulă singur și vede totul în ceață
Fiecare crăpătură din perete-l pune la pământ
Fiecare gând îi spune: Frate, tre’ să lupt
Mâncarea deja începe să nu mai aibă gust
Același gând îi spune: Frate, cine m-a pus?
E singur vorbește el cu el, răspunde tot el
Întrebarea o pune el iar argumentu-l aduce tot el
Scrie ultimele cuvinte pe-o foaie mototolită
Scrie și se roagă pentru fiica lui iubită
Pune degetul în rană și pictează pereții
Știe că mâine va vedea ochii morții
M**ții frate, cine m-a pus să-i dau în cap?
Cine m-a pus ca să mă bat? Cine m-a pus un condamnat?
Noaptea trece greu, luna veghează la fereastră
El scrie-n continuare pe pereții care îl apasă
Sângele-i curge de pe umăr, picături mici pe picior
Ultimele cuvinte sunt: Mâine am să mor!
Și se pune într-un colț, privește la cer
Se gândește la cel care-l va judeca sus în cer
Stelele parcă-i formează mormântul de veci
Camera a devenit cavoul în care simți că te-nneci
Șobolani mănâncă din mâncarea rămasă în castron
Frigul îl cuprinde și se gândește: Poate pot să dorm
Închide ochii și vede un copil care se joacă
E fiica lui care îi spune simplu „TATA”
Și deschide ochii, e transpirat, e plin de lacrimi
Și se ridică și se-ngrozește că e plin de patimi
Mai are 12 ore în coșmarul pe care l-a creat
Asta înseamnă 12 ore de nebunie la el în cap
Întunericul îl acoperă, și începe să-l conducă
Da cu pumnii în pereți, oare cu cine se luptă?
Și-atunci vede ce-a desenat, și ce și-a imaginat
Cade în genunchi, mental este extenuat
Și-atunci vede în gaura din perete un ochi care-l privește
Și se gândește oare, oare cine mă privește?
Dar nu e nimeni, doar el a văzut
Și țipă disperat: M***ții de ochi ai dispărut!
Gardianul intră și spune că este timpul
El vede un diavol, care face cu el pe tampitul
Îngerii au dispărut, de tot din peisaj
Singurul rămas e cel pentru care a lăsat mesaj-
Și se pune pe scaun, mâinile-i sunt legate
Picioarele la fel, iar pe cască scrie LIBERTATE
Vede un geam fumuriu, în spate știe ce e
Niște fețe dubioase dar pline de zâmbete
Și a pornit scaunul și l-a electrocutat
Cei care-au făcut asta fac parte din statul democrat
Asta nu a fost o poveste plină da c***t,
A fost cea din urmă zi a unui condamnat.

Călătorie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Strofa 1.
Aterizezi pe Terra, totu-n jur e necunoscut.
De parcă ai fi trăit în alte dimensiuni în trecut.
Ești neștiutor și curiozitatea te îndeamnă.
Să afli adevărul ce nu poate fi atins niciodată.
Trăind în plină minciună, manipulat zi de zi.
De oameni și circumstanțe ce-ți influențează felul de a fi.
Societatea te îndeamnă să-ți faci spălătura pe creier.
O turma întreagă având ca moda principalul oier.
Tu mereu ai fost un om independent și neînduplecat.
Cu caracter și voință puternică, pentru alții unicat.
Fire rebelă și libertină exact ca vulturul în văzduh.
Uneori aprigă, rece și dură, un caracter de temut.
Lupți mereu pentru ce-ți dorești în această viață.
Un triumfător ce nu știe să piardă și plin de perseverență.
Descrierea ta e genială, restu-s puncte de vedere.
Căci nimeni nu te cunoaște în afară de tine.

Refren.
Viața asta este o călătorie plină de mister.
Având sensuri ascunse atunci când o cutreieri.
Drumul e anevoios, dar cine a zis că e ușor?.
Până la urmă fiecare este doar un muritor.

Strofa 2.
Continuându-ți drumul pe acest tărâm misterios.
Cu peripeții ce te pasc oriunde, nu te lași mai prejos.
Instinctul ți-e-n alertă, pericolul e la fața locului.
Lupi și șerpi te pândesc viclean cu coada ochiului.
Ei doresc să-ți taie elanul ca să te vadă suferind.
Tu le spargi țeasta, lucru ce te face mulțumit.
Speranța ta e f***tă? E un lucru imposibil.
Ai o tonă de hotărâre ce face totul accesibil.
Te aperi permanent de tot răul celor din jur.
Un supraviețuitor ce se retrage într-un loc obscur.
Și îți faci o cale proprie pentru fericirea personală.
Dorești să lași realizări în spate, o viață originală.
Prezentarea a luat sfârșit, iar ce voiam eu să transmit.
Față de felul tău de a fi să fii mereu mulțumit.
Cunoaște-te pe tine înainte de-a judeca.
Căci de lângă persoana ta niciodată nu poți pleca.

Refren.
Viața asta este o călătorie plină de mister.
Având sensuri ascunse atunci când o cutreieri.
Drumul e anevoios, dar cine a zis că e ușor?.
Până la urmă fiecare este doar un muritor

Zi de Zi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Fiecare zi e diferită, nu-i așa?
Fiecare dintre noi avem special câte ceva.
Ok, el poate dansa ca nimeni altu’, nu-i nimic,
El poate face bani destul de mulți din nimic.
Și ea poate da din mâini, pretinzând că e mută,
El poate număra lejer bancnote de câte-o sută.
Nu suntem deloc la fel, dar totuși ne asemănăm,
Avem toți un țel aparte pe care îl urmăm.
Ne schimbăm pe zi ce trece, amintirile rămân,
Ne spălăm zilnic pe fețe, dar petele rămân.
Ne iubim aproapele și-l respectăm,
Nu închidem ușa nimănui până nu-l ascultăm.
Vrem mai multe de la noi și încercăm,
Nu ne dăm bătuți așa ușor, stăm aici și luptăm.
Nu uităm de unde am plecat, noi nu uităm,
Te privim direct în ochi, chiar dacă ne schimbăm.
Oamenii se schimbă zi de zi, încearcă ceva nou,
Au tărie-n caracter, da’I de domeniul low,
Și se luptă, trag, trag, nu-i sperie nimic,
Ăștia suntem, recunoaște că ești învățat de mic,
Să lupți, să iubești și să nu renunți ușor,
Să înveți să prețuiești și să treci de greu în zbor.
Ăștia suntem, nu nega că n-ai învățat greșit,
Și tu lupți pentru ceva în locul nepotrivit.
Și tu vrei mai multe de la tine, spune, nu-i așa?
Ai rămas blocat, băiete, de ce taci, spune ceva!
Eu n-am luat bacu’ din prima, da’ am pus mâna pe carte,
Mi-a căzut moralu’, l-am ridicat, l-am pus în sac în spate.
N-are rost să te plângi, că nu rezolvi nimic,
N-are rost să lingi podele, că devii puțin mai mic.
Zilele se duc ușor, nu prea am timp să mă plimb,
Aștept cu nerăbdare ziua când am să mă schimb.

C.A.B.

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Cum să încep să îți aduc aminte ce am început?
Dacă tu îți minți bine, tu ai început,
Dar nu ai ajuns să faci ceea ce tu ai fi vrut,
Dar imaginează-ți că ai format ceea ce tu ai fi vrut.
Că scriu, scriu, dau pe bit, nu pot deloc să mă abțin,
Am făcut zi din noapte, din cer întunecat senin.
Nu știu cum ai reușit să te oprești din asta,
Eu, fără să știu, m-am însurat cu muzica asta.
Eu, fără să vreau, am ajuns că trebuie să-mi iau doza zilnică,
Eu, fără să știu, recit literatură biblică.
Așa că nu lăsa ceea ce-ți curge în sânge să plece,
Descarcă-te, fii bun, rău, fii cald, fii rece.
Fii ceea ce vrei, nu te condamna singur la tăcere,
Nu te închide în temniță, țipă dacă asta-ți cere.
Dar ridică-te în picioare, nu te lăsa călcat ușor,
Mușcă din toți ca să fii tu sus, nu pleca capul în fața lor.
Acum vreau să închizi ochii și să îți aduci bine aminte
Și să înțelegi că ceea ce spui, lumea chiar simte.
Nu există îndoieli, ai ceea ce nu poate avea nimeni ca tine,
Ridică-te o dată și spune din nou acele rime.
Dacă intri în foc, trebuie să o arzi până la sfârșit,
Dacă nu, ai să râzi toată viața ca un pârlit.
Știi, eu știu bine că asta e un tango cu diavolul și moartea,
Dar știu, mă condamni pentru că îmi termin partea.
Nu văd de ce nu am termina la naiba ce am plănuit,
Am început să zidim, dar avem doar o cărămidă din zid.
Da, poate ai dreptate că am ideile mele prea fixe,
Că sunt prea negativist, întunecat și n-am prea multă minte,
Că eu sunt pornit atât de tare să ajung la limite,
Dar ce este al meu e pus deoparte, așa că ține minte.
Ești fratele meu, al meu, nu-mi poate lua nimeni bucuria,
Știi, eu calc peste toți să zâmbești tu, îmi descarc pe toți mania.