Eu mă lupt cu mine însumi, mă macin pe interior,
Sufletul doare prea tare și văd totul incolor.
Dacă nu vorbim trei zile nu-nseamnă că sunt „ok”,
Ai lăsat un băiat singur pe care tu nu-l mai vrei.
Au trecut câteva luni de când nu te-am mai văzut,
Ai vrut s-o iei de la capăt, asta și eu am făcut,
Amintirile cu tine îmi cam afectează somnul,
Insomniile frumoase chiar își joacă bine rolul.
Aș vrea să încetez, să nu mai gândesc deloc
Și la clipele în care tu m-ai luat de idiot.
Vreau ca să le fac uitate, și să nu-mi mai amintesc
Că te veneram pe tine ca un chip Dumnezeiesc.
Aici se-ncheie totul, asta-i mâna la destin,
Ca oricare tip, eu simt mult și-arăt puțin.
Ai ales să pleci la el, ăsta e norocul lui
Ai ales ochii mai verzi când îi aveai pe cei căprui.