Dac-am ajuns deja aici, de ce vrei tu să mă dărâmi?
Voi păgâni, noi români, în muzică stăpâni.
Am rămas încrezător, e vocea mea în difuzor. Zbor!
Nu trăiesc după reguli, nu mor, visător.
Dor sufletele goale, dor lovituri mentale
Dar tot ce doare întăreşte se pare.
Separă-te de ei şi-aleargă după noi idei.
Să vrei sa îmi iei dorinţa; s-a format în ani grei.
Cei plini de slăbiciune, au uitat c-au idei bune
Crescut de mic să gust doar glumele bune.
Hai spune, în spate fără urme, in faţă fără nume
Aş minţi dacă aş spune că îmi pare rău pe bune
Şi lacrimi de durere, şi zâmbete în ramă,
Toate ne unesc, toate ne destramă, fără teamă
Privite toate ca o dramă.
Re’Vers, pervers, exact ca o armă.

Avem multe căi, dar n-avem de ales
Trebuie să tragem şi să luptăm intens
Cu al nostru destin într-un sistem pervers
Călcând pe drumuri ce n-au niciun sens x2.

Suntem liberi, fără lideri, nu putem fi conduşi
Avem ambiţii renăscute, nu putem fi supuşi.
Puşi s-alegem vedem că nu avem de ales
Totuşi dacă alegem prost, ramâne numele „Re’Vers”.
Am rolul de-a trăi, şi-l joc până la sfârşit.
Am armele puse deoparte, acum sunt pregătit,
Pregătit să fiu dezamăgit sau criticat
Pregătit să-i iubesc pe cei ce m-au judecat.
Sau tac, sau spun ceva mai bun decât tăcerea
Am învăţat să nu confund durerea cu plăcerea.
Încerc sa fiu cineva prin a fi nimic.
Zilele trec, trec anii, vreau totul sau nimic
Nu mă învăţa tu să trăiesc dacă viaţa ta e rece.
E felul meu; mereu zâmbesc, orice durere, va trece
Ştiu că-n ultimul moment speranţa mă va ajuta
Să fiu cum mi-am dorit cândva, să las ceva în urma mea.

Avem multe căi, dar n-avem de ales
Trebuie să tragem şi să luptăm intens
Cu al nostru destin într-un sistem pervers
Călcând pe drumuri ce n-au niciun sens x2.

Strofa 1:
Și să știți că n-am uitat
Și să știți că am sperat
C-o să ajung aici
Dar să știți că am visat
Și să știți că m-am luptat
Și știu că v-ați luptat și voi
Pentru noi ați muncit
Pentru voi trăim noi
Eram trupă cu speranța
Pusă în balanță
Și umblam amândoi
Pe drumuri fără importanță
Dar acum suntem uniți
Așteptăm să ne loviți
Loviți în gol ori noi suntem pregătiți
Și m-ați chemat la masa voastră
Când puteați chema pe altul.
Și v-am ascultat sfatul
Fac ce-mi zice sufletul
Niciodată n-am să pot
Să vă mulțumesc destul
Dar măcar încerc pentru voi
Mă lupt cu cei din jur
În jurul meu sunt multe
Prietenii rupte
Eu am cine să m-ajute
Eu am cine să m-asculte
Nedreptăți sunt sute
Dar cu voi ajung în frunte
Printre privirile multe, lăsăm intrigile mute
Mulțumim celor care ne-au încurajat
Mulțumim și celor care ne-au descurajat
Datorită lor am sperat datorită lor ne-am ridicat.
Refren x2.

Strofa 2:
Toată viața am încercat să mă cunosc
Orbit de orgoliu acum nu mă recunosc
Prea mulți vor să cad dar nu știu că
Mâinile camuflate de umeri mă ridică
Vreau să fiu iubit vreau să fiu plăcut
Vreau la fel ca orice om vreau vreau puțin mai mult
Voi trăi zâmbind, voi zâmbi lovind
Le vom mulțumi la toți
Chiar și celor ce mă mint
Pot vedea ce tu vrei pot spun ce vrei să auzi
Pot să te laud sau să te las te lauzi
Pot simți ce tu simți pot fi unul dintre sfinți
Pot să te mint sau să te las să te minți
O să pot vreodată să le mulțumesc tuturor
Când tot ce sunt azi sunt DATORITĂ LOR
Am în suflet o mândrie am o inimă în piept
Te rog mama nu mai plânge nu pot fi omul perfect.
Refren x4.

Refren:
Multe vorbe fără fapte lăsăm totul în spate,
Respinși de societate tot ce vrem e dreptate,
Multe vorbe fără fapte lăsăm totul în spate,
Respinși de societate tot ce vrem e dreptate,
Multe vorbe fără fapte lăsăm totul în spate,
Respinși de societate tot ce vrem e dreptate,
Multe vorbe fără fapte lăsăm totul în spate,
Respinși de societate tot ce vrem e dreptate.

Am idei pozitive într-un sistem negativ
Am păreri obiective într-un popor subiectiv
Pasiv trec la fapte ard steagul României
Prea mult am fost călcat în mijlocul mândriei
Reprezint omul de rând reprezentat de speranță
Cu pumnul sus nu mai vrem lacrimi pe față
Respinși de societate vedem totul în ceață
Cât timp voi conduceți țara nu sperăm la altă viață
Mulți români sunt speriați de ziua următoare
Mulți români stau în tăcere chiar dacă îi doare
Oare orice ambiție e dorința de a învinge
Cel din spate te împinge cel din față te respinge
Multe vise spulberate sentimente înecate
Aș vrea să ies din noapte să uit de realitate
Puterea cuvântului rămâne acolo sus
Atâta timp cât hip-hopul are ceva de spus.

Refren

Ați condus comunismul iar acum democrația
Ajunși la putere ați uitat de România
Mândria din suflet e tot ce mi-a rămas
Sunt sătul până-n gât de același zâmbet fals
Multe date eronate prin legi adaptate
Multe fapte consacrate sunt date la o parte
Viitorul și trecutul sunt în aceiași carte
N-am putut schimba nimic nici tu n-o să poți frate
Stau de-o parte printre concepții de neînțeles
Impresii și depresii întâlnesc tot mai des
Hip-hopul s-a născut din dorința de protest
Ani la rând am explicat dar tot n-ați înțeles
E de-nțeles că trăim fără să vrem plin de regrete
Când orice aspect e dărâmat rămâi fără concepte
Lovim cu directe mințile întunecate
Respinși de societate tot ce vrem e dreptate.

Refren

Fără să vreau lovesc cresc fără să-mi doresc
E firesc mi-ați furat și dreptul să zâmbesc
Impozite, taxe vă ascundeți după lege
Fiecare promisiune, sincer, mă lasă rece
Mi se pare corect să faceți totul pentru voi
Aveți puterea-n mâini dar vă doare-n p*** de noi
În noroi aș vrea să pot să vă îngrop pe toți
Deputați sau senatori sunteți la fel niște hoți
În accese de furie vreau ce mi se cuvine
Un vânt de sărăcie adie mândra Românie
Speranța încă-i vie vrem eroii vechi să-nvie
Un steag pătat de sânge să ridice cu mândrie
Mai am multe să vă spun dar deocamdată p***
Sunt curios în 2007 dacă intram în UE
Încă o dată venim peste voi, încă o dată gata de război.

Refren