Am încercat să mă descurc la greu
Prezent, am ales cu mult sau mai puţin tupeu
Mereu am vrut să-mi păstrez încrederea
Dar vezi, uneori te cuprinde deznădejdea.

Ştii că sunt al sentimentelor adept
Poate altfel, cred c-am suflet de poet
Concret privesc unele situaţii ale vieţii
Percepţii, cu calm, cu bune intenţii.

Uneori trist, ca o ploaie rece de toamnă
Dar încerc să nu fac din asta o dramă
Speranţa, ştii ca moare ultima
Conştiinţa îţi spune : ”priveşte dar nu uita”.

Am rămas acelaşi de la început
Acum trebuie să escaladez un munte abrupt
Să ajung, poate, unde am vrut
Dar nu întotdeauna primeşti ce ai pierdut.

De-aş putea să schimb ceva
Poate nu ar mai conta
Tot ce-a fost în urma mea
O să fie altceva [x2].

Picaturi de ploaie, îţi spala sufletul
Şi ceru’ albastru, distruge întunericu’
Dar nu poţi controla tot ceea ce vrei
Opţiuni nelimitate, dar nu poţi să le iei.

Poate ţi-ai impus doar nişte restricţii
Determinat să ai doar câteva condiţii
Efectul nu este palpabil şi nici vizibil
Cazi în derizoriu, devenind penibil.

Abil sau nu să scapi, ştii de ce depinde
Dar ştiu că doar clipele ce vin, vor decide
Întrebari cărora nu le găsesc răspuns
Mă zbat şi nu vreau să mă las răpus.

Am parcurs distanţe, observând situaţii
Conştient, nu vreau alte complicaţii
Aprofundând, poate este cale de scapare
Dar poate nu pot şi totuşi mă simt în stare.

De-aş putea să schimb ceva
Poate nu ar mai conta
Tot ce-a fost în urma mea
O să fie altceva [x2]