Azi stau la bar, patron, beau, fumez trabuc, mănânc homar,
Mâine beau bere-n parc, fumez vărsat și mănânc foietaj.
Ăsta e viața mea, un timp sunt rege, alte ori boschetar,
Cheltui zilnic câteva sute, chiar dacă n-am bani în buzunar.
Mi-a fost rău, mi-a trecut, mi-am revenit și iar am vrut,
Conștient fiind, bun pe psihic, la sfârșit iau totul de la-nceput.
Mă amețesc, nu s-ameliorez, orice poartă singur ies,
Nici o femeie, nici bani, doar muzica-mi stârnește interes.

Număr zilele-n șir, trec greu, mă-ntreb de el dacă nici eu nu pot dormi,
Oare cât timp să mai treacă până să-l văd iar pe Cristi?
Doar un film frumos din exterior, dar nu-ți doresc ce trăim,
Trăiți visul altcuiva fără a gândi, hai mai mult să ne prețuim.
Unii închiși, alții-n spital, nu mai știu cum să mă împart,
I-aș ajuta pe toți să mor, da n-am posibilitatea.
Unii ar lua pielea de pe tine, alții deloc n-ar profita,
Într-un final să fac, mă ajută doar muzica.

Atâtea versuri de le scriu și eu mă-ntreb de ce nu scot piese,
Te dai de gol, nu-i trag de limbă, îi iau pe toate părțile.
Toți vorbesc, da la fapta li se-nmoaie genunchii, se pierd,
Născut făcut ca-n fiecare orchestră să dirijez.
Ca să cei pe străzi, metre, manevre, amărăciune,
Da-n continuare banda merge, să mor, are baltă pește.
Și sper să nu-mi vină ocazia să mi se dea pachet,
Totu-i cu dus și întors, graba strică treaba, da cât timp să mai pierd?

Făcutele tinereții pot să schimbe cursul vieții,
Văd partea goală a paharului, deși aș putea să am pretenții,
Da banii ia-o și du-te, n-am relații cu clienții,
Am 12 clase terminate în 14 ani și școala vieții.
Le scuip pe toate, înghit, nu-s mândre de trecut, cam toate mint,
Sunt protejat oricum, da cum s-o f*t fără prezervativ?
Nu știu dacă-i păcat, nu-i bine, știu doar când îmi e rău mă-nchin,
Eu sunt nimeni, tu ești nimic, zero gaură de covrig.

Atâtea versuri de le scriu și eu mă-ntreb de ce nu scot piese,
Te dai de gol, nu-i trag de limbă, îi iau pe toate părțile.
Toți vorbesc, da la fapta li se-nmoaie genunchii, se pierd,
Născut făcut ca-n fiecare orchestră să dirijez.
Atâtea versuri de le scriu și eu mă-ntreb de ce nu scot piese,
Te dai de gol, nu-i trag de limbă, îi iau pe toate părțile.
Toți vorbesc, da la fapta li se-nmoaie genunchii, se pierd,
Născut făcut ca-n fiecare orchestră să dirijez.