Fiul Rătăcitor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

1. Trăia odată-ntr-o căsuță,
O mamă cu băiatul ei
Și se bucura biata mamă
Că era lângă fiul ei.
2. Sărmana fiind credincioasă
Spunea băiatului mereu
De-a lui Iisus jertfire sfântă
De patima și chinul său.
3. Astfel crescu băiatul mare
Cu mare teamă de păcat
Spunea la toți cu îndrăzneală
Că dacă crezi vei fi iertat.
4. O, cât era de fericită
Măicuța lui când îl vedea
Că-n fiecare zi băiatul
Cânta mereu și se ruga.
5. Dar când el se făcu mai mare
Spunea măicuței cu dispreț
Nu mai vreau slujbe și adunare
Sunt tânăr, vreau să mă distrez.
6. Și-n fiecare zi băiatul
Cu lumea el își petrecea
La mama lui ce plângea-ntruna
El nicidecum nu se gândea.
7. Dar într-o zi fiind bolnavă
Zăcea în pat și se ruga
La bal să nu se ducă seara
Ci să vegheze lângă ea.
8. Când se întoarse noaptea acasă
Mama muri, el n-a știut
El zise: „Sărut-mâna, mama!”
Dar ea din pat nu mai vorbea.
9. Se-apropia ușor de patu-i
Și-o privise mai atent
Și, iată că pe pieptu mamei
Observă că e un bilet.
10. Și când desface el biletul
Citește ce e scris pe el
„Te-am părăsit, eu plec la Tatăl,
Doresc să ne-ntâlnim în Cer.”
11. El spuse atunci sărmanei mame:
„Of, mama cât am fost de rău
Că nici în ultima secundă,
Eu n-am vegheat la capul tău!”
12. „În clipa asta, mama scumpă
Mă hotărăsc pentru Iisus
//:Și ne vom revedea în ceruri
Așa cum în bilet ai spus://”

Dacă Mai Ai Și Tu, Încă, o Mamă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Dacă mai ai și tu, încă, o mamă,
Încă, mai poți să te numești copil.
Dacă mai ai și-ți trăiesc părinții,
Încă, mai poți să zici că ești copil.
Dacă ai harul și-ți trăiește mama,
S-o prețuiești și vei fi fericit;
Dacă mai ai și-ți trăiesc părinții,
Ai cui să-i spui, atunci când ești lovit.
Când capul ți-așezai la pieptul mamei,
Tot sufletul îți era mângâiat,
Cât de fierbinți au fost a tale lacrimi,
Deodată, totul te-a înviorat.
Acum, când poți să le mai duci o floare,
Un zâmbet dulce te va-ntâmpina.
Părinților, mai treceți pragul casei
Și sufletul lor se va-nviora.
Părinții tăi doresc să-i lași aproape
De sufletul tău cât ei mai trăiesc,
Și când nu știi, în taină, ei veghează,
În rugăciune, ei te sprijinesc.
Și iată, mama ta, acum dorește
Cu duioșie, tu să-i dăruiești,
Dragostea ei, mereu, și o jertfește,
Iar osteneala ei s-o prețuiești.
Mai poți ca să săruți acea mâna,
Ce îngrijindu-te a obosit,
Cu dragoste ia-i dreapta, și-o sărută,
Ce pentru tine a îmbătrânit.
Mai poți să dai, azi, florile iubirii
Părinților din casa ce-ai crescut.
Nu la mormânt le trebuie trandafirii,
Ci în căsuța-n care te-ai născut.
Ar vrea să intre-n casa ta prieteni
Ce te-nsotesc și ei mereu, cu drag,
Dar, când părinții tăi îți deschid ușa,
Simți cum răsare soarele în prag.
Dar când, în lume, nu mai ai pe nimeni,
Te simți străin și nu ai cui să-i spui,
Amarul greu, ce adesea te doboară,
Nu poți să i-l destăinui orisicui.
Mai poți să dai, azi, florile iubirii
Părinților din casa ce-ai crescut.
Nu la mormânt le trebuie trandafirii,
Ci în căsuța-n care te-ai născut. (2x)

Rafila Barbos – Versuri.pro

Fiul Rătăcitor

Dacă Mai Ai Și Tu, Încă, o Mamă