Pitty – Versuri.pro

Track 1

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Și credeam că văd petale, situații penale,
Copii de 10 ani bagă în piept chimicale,
Se mișcă agale, că așa au văzut pe canale,
Vor să facă parale, dar se duc la vale.
Armonia dispare, pacea nu reapare,
Credința lasă pe fețe multă crispare.
Ultimu’ fum tras din prima țigare,
Arunci din plămân o nouă strigare.
Te doare tare, dar te doare-n p**a,
Ai intra în magazin din nou cu cagula,
Ai risca ani grei, să faci cam tot ce vrei,
Dar ești ca o girafă într-o junglă de lei.
Ai merge singur, ai străbate deșertu’
Și-o să rămâi singur când o să uiți ce-i respectu’.
Respectă-te frate, ține capu’ sus că se poate,
Chiar dacă fericirea vine numai în rate.
Câinii bătrâni atacă hiene,
Tu neajutorat ești atacat de probleme.
Vise eterne când pui capu’ pe perne,
Le iei în calcul, speranța se așterne.
Erou’ tace și face, dar face ce-i place.
O ard eficace când caut sentimentu’ de pace.
În week-end se trage, viciu’ te atrage,
Nu te retrage, continuă, armonie sustrage.
Chiar dacă acum sunt trist și consum,
Într-un minut scot fum, peste o oră o rimă de album.
Multe capcane-n drum, merg înainte oricum,
Nu port costum, caut fericirea c-am auzit că-i parfum.
Indiferența când persoanele o ard cu indecența,
Nu-i diferența, aici e vorba de transparență.
Totu’ ține de esență, îmi bag p**a-n existență,
Că la sfârșit nu vreau să fiu tratat cu clemență!

Ghid (feat. Crocel)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Pitty:.
Am rămas să dau pentru oamenii mei care încă luptă,
Cei care au rămas pe front, chiar dacă au avut mândria ruptă.
Pentru cei care în fața morții sunt în stare să zâmbească,
Asta-i pentru toți, pe care sistemu’ n-a fost în stare să-i oprească.
Mai beau o ceașcă și o-nchin pentru acei români,
Care n-au uitat că aici pe veci suntem stăpâni.
Care n-au uitat ce-nseamnă să ai un caracter,
Dau pentru oamenii care luptă pentru pace-n orice fel.
Astea-s vorbele mele din suflet, pe care le scriu cu inima,
Că e singura terapie folosită pentru a mă anima.
E muzica, singura armă uneori în acest joc,
În care nici un procent nu face parte din noroc.
E ca un puzzle cu câteva piese care lipsesc
Și cu mulți șahiști care doar se prefac că gândesc.
Asta merge din suflet pentru suflete curate,
Pentru multe păcate care ar trebui să fie iertate.
Crocel:.
Apă dacă e prea pură, nu prea are pești
Deci tre’ să te ferești, tre’ să te ferești. x2.
Și până atunci crede în ceva superior din tine
Sau așteaptă mult și bine clipa când Mesia vine.
Dar viața este scurtă, lasă legile și fă ce vrei,
Când și biserica e inventată tot de ei. x2.
Pitty:.
Partea doua implică la fel de multă rațiune,
Când tre’ să știi că unitatea-i cea care ridică o națiune;
Armonia să exulte peste toate privirile crunte
Și-ar trebui s-apreciem toate chestiile mărunte.
Toate fețele cărunte, ar trebui să-și schimbe fața,
Ar trebui să fie în față în bătălia cu viața.
Și speranța tre’ nască și să crească, nu să moară,
Că poate în ea se ascunde cea mai frumoasă comoară.
Poate trebuie să credem într-un Dumnezeu doar al nostru,
Că oricât aș încerca, la biserici nu văd rostu’.
Și costu’ nu contează, când tre’ să plătești cu ani,
Că timpul nu a însemnat niciodată numai bani.

Inimi de Plastic

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Îngerul meu păzitor mi-a zis că nu m-a iubit niciodată
Și m-a lăsat baltă, ca și cum n-aș fi existat vreodată.
Nu există cuvinte, dar ura ia în mine încet amploare,
Când văd toți oamenii care calcă oamenii în picioare.
Și a durut și încă doare, dar trebuie să merg înainte,
Trebuie să fac la fiecare pas totul cu minte,
Știu că mă aflu printre tine, nu am prieteni doar dușmani
Și toți amicii mei m-ar vinde și pentru puțini bani.
Pentru unii cărora mi-aș fi dat viața, nu mai reprezint nimic
Și mereu m-au tratat doar ca pe un loz în plic,
Dar e timpu’ pentru schimbare, trebuie ca să mă schimb,
Trebuie să fiu indiferent și să-mi bag p***a-n el de timp.
Trebuie să mint că adevărul doare rău, e foarte trist
Și când îl înfrunt mă simt ca cel mai mare masochist.
Și-i foarte trist, dar nu pot știi cum unele persoane
Te lovesc fără să le pese, cred că au capetele goale!
Și văd inimi de plastic în care nu-i loc de sentimente,
Nu-i loc de dragoste, ci doar de gesturi violente,
Mii de persoane imprudente, care aleargă după fantezii
Și își bagă în cap ce nu trebuie, doar mizerii și prostii.
Și tu știi că te împiedici peste tot în lume de ele,
Te scuipă, te aruncă-n nămol și te lasă cu sechele.
Bestiile se hrănesc cu a ta durere și sunt înfometate,
Nu le pasă și nu au milă de strigătele îndurerate.
Faptele rele le-au eclipsat de tot pe celelalte,
Lumea se duce în jos și majoritatea merg pe coate.
Frica nu te ajută, te omoară, dar și curajul a murit,
A mai rămas speranța dar în final o să-ți dea și ea cu flit.
Din oameni nu a mai rămas nimic, s-a dus dracu’ tot
Și simt că nici să scriu să umplu coala nu mai pot.
Simt migrene, simt invidie și văd oameni cu probleme,
Pe care nu le rezolvă niște ecuații sau teoreme.
Pentru mine, pentru tine, pentru ei, lupta e moartă
Și a mai rămas să ne bagăm p***a-n ea de soartă.
Gata, nu mai pot, las pixu’ jos, nu mai am ce să vă zic,
Chiar dacă nu sunt mare, acum mă simt cel mai mic!

Piesa 2

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Cu date și acte, persoane inapte,
Monștrii din noapte, creiere coapte.
La public cu priză, închei o repriză,
Vin când e miza, dar nu-i, că e tot criză.
Ține-mă minte, când scuip eu cuvinte,
Tremuri părinte, pe frunte cu 50 de ținte.
Și printre mii de speranțe, lumea nu strigă,
Injectată cu venin și fieru-ncins o să frigă.
Pe baricade, văd oameni ce merg pe coate,
Foamea ne înmulțește, suntem 7 miliarde nepoate.
Depopulare, suntem prea mulți și nu e mâncare,
Suntem prea mulți și ne călcăm în picioare.
Și suntem conduși de roboți, care te fac să crezi că nu poți.
Avem bețe-n roți, puse de hoți, m**e la toți.
Și când ies din hală, te lovesc și lovitura-i letală.
La Matematică 4, dar problema asta-i fatală.
Structură penală, pe față cu mască tribală,
Vă iau pe sus când o să-ncercați să-mi faceți morală.
Îmi trebuie pixu’ să pun sufixu’, că schimb prefixu’
Și timpu’ da chixu’, când apare-n fața mea cu crucifixu’.
Dar ce fac nu dă roade, pe umăr n-am încă grade,
În showbiz sute de coarde și-ncet, încet treaba degrade.
Man.
Totu’ se rezumă la bani, dar făcându-i trec ani,
Vezi în costume tirani, dar la concerte nu vezi fani.
Și paranoia te prinde, spaima-n spate te cuprinde,
Ia cuiu’, aprinde-l. Trage 3 fumuri, ia scrumiera și stinge-l.
Și lasă-le vere, n-ai nevoie de ele, te bagă-n belele,
Te scapă de rele, dar te-mbătrânesc, ridicând bariere.
Și lasă-le, nu mai cere, sănătatea-i avere,
Când dimineața în oglindă apar urme de exfoliere.
Și cearcăne grele, nu scapi de probleme,
Intri-n dileme și sfârșitu-i la două scheme.
Și stresu’ te roade, ridică-te, învinge-l, se poate.
Cu toate, peste toate, timpul poate învinge armate.
Păcate pictate, fețe drogate, lumina din noapte,
Pune-te pe fapte, cântă, scrie, transmite șoapte.
Nu sta degeaba, începe treaba, îndoaie tabla,
Îngroapă rabla, întinde lava, să moară sclava.
Vin din sud est, scăpat din „arest”, cu viața la test,
În rest om onest, întodeauna pregătit de protest.
Artistu’ local, ard tristu’ penal, ca fotbalu’ cu Arsenal.
Anual, ca un bal tribal și-nfometat ca un canibal.