Rapsolirica

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Trebuia să nu încep, să fac ce fac acum
Dar nu am reușit în viață ca să pot s-o iau pe un alt drum
N-am avut multe da’ nici n-am plâns de milă
Am muncit de mic copil ca să-mi formez o doctrină
Când asculți confuz ca o copilă, filozofia mea morbidă
Rămâi blocat ca o vită, lovită de celulită
Pe mulți îi ia capu’, când îmi ascult rapu’
Că pentru ei nimic nu e bun dacă nu sună ca trapu’
Bolnav de absență, nu-nțeleg de ce atâta reticență
În a face ceva ce conține violență
Da nu e de mirare, că în media totu-i un gunoi
Ridicați nulități și-i prezentați ca supereroi
Pot să fiu prietenul tău, sau pot să-ți fiu dracu’
Pot să fiu salvatorul tău dacă te-ai înțepat cu acu’
Pot să te învăț, cum să nu faci dacă vrei și poți
Iar dacă intri-n c***t tre’ obligatoriu să înveți să înoți
Nu sunt un model de urmat, nici măcar pentru mine
Deci să nu te iei după mine, copile, dacă vrei să-ți fie bine
Inevitabil, o să începi și tu cândva să fumezi m*******a
Sau să torni alcool metilic de dimineața până seara
Ideea e să știi când e momentul să tragi linia
Că o să ajungi să nu te mai recunoască nici măcar familia
Dacă asta e ceea ce vrei mai gândește-te o dată
Că nu cred că vrei să auzi sirena de poliție la tine la poartă
Pot să vorbesc, dacă vreau, ca un domn adevărat
Cu aceiași voință pot să te înjur o dată de 10 ori la pătrat
Și ce dacă, pentru ce fac lumea mă uită
Ma doare-n p***, nu-mi dă nimeni mie lecții de conduită
N-ar trebui să ne mai mire că nu este normal
Să trăiești fără prieteni, fără iubire, fără ideal
Fără familie, fără principii, fără ce e primordial
Fără Dumnezeu, fără credință, adică fără esențial
Am jurat că nu o să mai fac rap, dar nu mă pot abține
Când am atâtea de spus, nu le pot ține pe toate în mine
Dar mi-am promis mie, c-o să ajung departe
Și că nu renunț, până n-o să reușesc să-mi fac singur dreptate
Nu-ți cere nimeni să mă asculți dacă nu vrei s-o faci
În schimb nici eu nu fac ceva doar pentru ca tu să mă placi
Așa că dați-mi pastilele și duceți-mă la nouă
Și-o să umplu pereții de versuri triste când începe să plouă

Amintiri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Un sinucigaș mic într-o lume atât de mare
Plină cu droguri, femei și pistoale
Sătul până-n gât de muști, normal că-s deprimat
Să trăiesc mizer într-un sistem depravat
Turnam alcool de 40, chiar n-a contat deloc
Când am încercat, beat să mă arunc de pe bloc
Dar peste un an, când o să vedeți ce-am enumerat
Să-l comparați pe cel ce sunt cu cel care eram
Nu am cum să uit, momentele de singurătate
În care nici măcar ai mei nu mi-au putut fi aproape
Sau nopțile pe acoperiș când stăteam ca un bou
Când ziua actuală, mâine se-ntâmpla din nou
Priveam în spate, vedeam mulți oameni râzând
Iar în sufletul meu era un gol, in care stăteam plângând
Dar nu puteam să schimb nimic din ceea ce trăiam
Și simțeam că dacă mă înalț mă izbeam de tavan
Nopțile ce le petreceam urmărind un singur vis
Din păcate nici până în prezent nu s-au stins
Iar ce e de căcat e că recent s-au multiplicat
M-au urmărit atât de mult până m-au epuizat
Nu m-am mai simțit atât de jos de foarte mult timp
De cand placeam o zdreanță pe care nu puteam s-o-nghit
Dar motivul problemelor e asemănător
M-am îndrăgostit de-o fată, și am vrut să mor
Ce-i drept nu doar de asta, dar și ea a contribuit
La încercarea de a-mi duce viața la sfârșit
Toate astea pentru ca ce spuneam să nu fie încălcat
Nu voiam să mă îndrăgostesc unde altă dată am scuipat
Dar nu puteam controla ce era pentru acea fată
Și totuși, nu-i puteam spune totul de-odată
Eram prea pudic să-i zic d-asta nici n-am încercat
Poate d-asta trăiam ca un mort cu sufletu-n păcat
La școală, nici de cum nu era mai bine
Orice bârfă de-o auzeam era legată de mine
Dar am stat cu capul sus și urechile înfundate
Iar orice mă dărâma nu mă mai dădea pe spate
Auzeam „Hai c***e trezește-te nu mai fii așa de pesimist
Găsește scopul și nu mai fii tot timpul trist”
Dar cum să nu fii când se dădeau frați la cataramă
Și mă demoralizau când vedeam cum totul se destramă
N-am cum să uit, chiar dacă am încercat
Imaginea din ziar cu taică-miu încătușat
Iar ce era mai de c***t era ca era nevinovat
S-a rezolvat cu bani, ani si boli ce l-au cocoșat
N-am cum sa uit tot ajutorul oferit de-ai mei
Unor rude ce se poarta de parca au si uitat de ei
Și când zic rude mă refer la unchiul meu
Care mi-a dat peste cap viața, mai mereu
Săracul, ce-a ajuns e doar un bețiv notoriu
Și pentru ce a făcut sper să ajungă-n purgatoriu
Dar nu mai dau cu ură că n-am destulă pentru el
Oricum acum pentru mine e ca un fel de Dorel
In fine au trecut atatia ani, intamplari bune si rele
Unele au fost la timpul lor, dar altele prea devreme
Iar dupa toate astea, in tot acest timp
Eu am invatat sa iert dar si ca n-am cum sa uit

Oxigen – Versuri.pro

Rapsolirica

Amintiri