Norzeatic – Versuri.pro

Dancer (feat. Khidja)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Hey you know you’re a very good dancer, you know that?
Lumina de peste zi, noaptea,
Se aprinde în interior,
Odihna prezentă trezind căutări,
Simt chemări.
În nestatornicie,
O undă, profundă, inundă, abundă,
Era deja acolo şi e pretutindeni
Trebuia doar să-i răspund… ăhă
Păşesc pe strada pustie, gândind liniştea
Faruri incandescente zglobii…
Doar o stea, doar o stea, doar o stea
Culorile oraşului… sclipesc
În tăcerea lor,
Glasurile care luminează paşii vin dintr-un subsol
Cobor…
Mă preling, către ring, către ring, către ring… Da Da Da Da Da
Împreună toţi, dansatori în euforie au,
Ca un foc
În formă de glob, un caleidoscop
Câte doi sau mai mulţi la un loc sau deloc
Iar ea, e pe ring, e pe ring e pe ring Da Da Da
Fără vreun cuvânt,
M-apropii… şi într-un sincron.
Până acum eram unu şi ea una,
Acum suntem una fiindcă suntem doi.
Împreună noi
Uşor în show îi întorc un imbold
Mâna ei urcă, a mea coboară apoi,
Dându-i ocol…
Un pas avans, un pas retras
Înadins ne-am atins, ne-am încins
Plutind continuu sau în salt sacadat
Un vis cu ochii deschişi
Îmbrăţişaţi dincolo de timp, conduşi
Unul de celălalt
Noapte sau zi, cine-ar şti
E real? e real? e real? Ideal
O dorim, O dorim, O dorim… Da Da Da..
Târziu în zori,
Dansator în euforie
Plecăm amândoi
De pe ring, De pe ring, De pe ring, De pe ring..
Look.. aaa, I think we’ve done enough dancing for today. Allright?

Asfințit de Februarie (feat. Khidja)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Într-o seară de februarie,
Asfințitul colora o oarecare arie,
lăsând fâșii portocalii
ascunse privirii doar de blocurile de vis-a-vis.
Cerul era de un albastru deschis ferm,
de parcă întreaga zi se dilata în etern.
Nori roz diafani beatifici în imponderabilitate,
toate identic de puternic impregnate.
Soarele cobora vizibil pe măsură ce se scriau versurile;
luminile de vis-a-vis începeau să se aprindă mai des
și le contrasta orizontul ondulat din ce în ce mai fad,
întunericul înainta, inoculând neant.
Norii roz deveniseră gri spre est, iar la apus
cer, nori, culori și-apoi albastru din nou sus,
lângă, dungă prelungă;
noaptea vine încet și o alungă.
Vestul pierzând din V în fața vastului vid ce creștea
de undeva gonind ca o vrajă, suflându-i în ceafă cum spunea povestea.
Spațiul către asfințit – din ce în ce mai închis.
Visul s-a-ntins și pe blocul de vis-a-vis,
luminile portocalii
și niște ciori într-un stol prelung inegal trecură.
În zare raze roz mărginite sus și jos de-ntunecime,
la limită o zonă de tampon albastră,
apoi în întregime a realului cuprins de acalmie.
Pe fâșia de fond deschis,
statuia de pe primărie,
acolo unde era soarele înainte să dispară,
forțe nevăzute înconjoară seara în strânsoare,
prefăcând-o într-o paletă cu tente bleumarin, turcoaz, violet, maro, indigo.
Cerul se lasă închis cu faldurile indigoului dintre scoarțele unui registru.
Apusul și răsăritul s-au împletit în fundal;
între timp, pe deplin încremenind complementar,
lumini izolate ale serii devin ca dintr-o dată călăuze vederii,
fiindcă deja versurile nu se mai pot zări scrise.
Pace, pân’ la o nouă paletă de culori mai deschise descrise.

Haz de Ne-Haz

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

M-am dus să iau pâine
Când să iau colțu’, la colț, un câine
Scoate colții la mine
Scot un colț de pâine
El o ia în colți și-l pune-ntr-un colț
Vine alt câine, se iau în colți, ca doi vagabonți
Eu o iau încet la picior
Ăștia se-ntorc, vin încet să mă ia de picior
Îngrozitor..
Da’ nici dacă dau colțu’ n-am să le dau celălalt colț, nu..
Mă opresc la o cofetărie, fac o paranteză
La noi în cartier e o cofetărie
Toată lumea o știe drept cofetăria de c***o
Aici numai produsele de c***o sunt bune
Celelalte-s cam de c***o..
Mă uit la gama variată: indiană, negresă, africană..
Zic, „Vreau și eu o indigenă, aveți vreo sugestie? „
La care ea face un gest gen Toate și Indigestie.
Apropo, văd c-au și dulciuri vărsate
Vreo 200g de biscuiți de-ăștia se poate?
Zice, „Sunt fursecuri sprițate”
Zic „Eu aș vrea biscuiți
Și vă rog, fără spriț
C-am făcut deja spriț
Nu vedeți că sughiț? „
Îmi cântărește, îi mulțumesc
Ea îmi spune că i-a făcut mare plăcere
Și dacă mai sunt în trecere, îmi face cea mai mare plăcintă de mere
Zic „cu brânză de vaci știi să faci? „
Știu să fac cu spanac..
Cu spanac? Iac..
Merg mai departe, la metrou pe ghizduri unu’ vine servetele parfumate
3 la 10 mii, original par furate
A trecut la leu’ nou, le dă cu 3 la un leu
Stă cu ochii în 4, iar unu-i ține de 6 mereu
Bine că nu le dă la bucată
Cumpăr 6 deodată
Nu m-ajung nici p-o nară, fiindcă-i tare-nfundată
Le spun Sayonara, suflu tare-n nară
Mi se-nfunda și-o ureche fiindc-am suflat din cale-afară
Încerc, zic „Aveți bețișoare de urechi? „
Zice „Nu, dar avem șervețele și chibrite dacă vrei”
Le răspund în 2p, zice „Te uiți sau cumperi? „
La care eu, mai scot un șervețel și-o șterg
Am chef de-un ceai, mă duc la ceainărie
E una la mine-n cartier, fără librărie
Trag panou’ glisant, mă așez pe-o saltea și comand o ceașcă de ceai de mate
N-avem
Dar dictando?
Nici, da’ pot să-ți recomand un ceai negru care-i mai tare ca cafeaua și ca c***oa
Darjeeling, de 5 lire și 20 de șilingi
Îți dă un super feeling
Zic Nu, just a minute
Ia spune, vreo combinație cu Jasmine?
Nu
Atuncea, un Bancea.. E ușor astringent
Mai vreți și-altceva? Nu, e suficient
Îmi beau ceaiu-n tăcere,
Mulțumesc, cu plăcere, la revedere
Și ies fericit în adierea serii
Opresc la o patiserie
În fine, mă uit în vitrină
Toate națiile de produse de panificație
Niște dobrogene, un polonez, și-o japoneză
Mă uit la un melc, e lent
Cred că stă acolo de dinainte de weekend
Arderile mele sunt rapide, mi-au luat-o-nainte
M-aș lua la război cu două plăcinte
Sunt cu răvaș
Una e cu dovleac și cealaltă cu brânză de vaci
Apar doi aurolaci
Sunt băieți de oraș
Unu’ are un radio cu tranzistori
Traduce două posturi simultane cu tehnica minunată ca Irina Nistor
Celălalt face ca un metronom
Da din cap, da nu ca un rapper gen „Off the dome”
Altu, pac, scoate capu’ din canalizare
Are prioritate.. Oricum n-are semnalizare
În fine, înapoi la mâncare
Dați-mi ceva cu nucă
Cu nucă n-am
Zic nu mă lua cu nu că n-am,
C-am o foame de nu pot să stau calm
El îmi aruncă o privire de-aia gen Duckadam on Sanchez Pizjuan
Atunci, un trigon și-un nectar
Dau să le iau și să mă-ntorc ca Poseidon în larg
Ce, n-am decât cu vanilie
Zic, trăi-ți-ar familia
Vad unu’ cu c***o
Da-mi-l până nu vine altu’ să mi-l ia
De fapt, mai degrabă, da-mi te rog un nectar
Și-n loc de trigon, portofel cu cașcaval
Acuma c-am un portofel plin cu cașcaval
Nu mă doare nici la bască
Mușc o guriță, și mă pierd înapoi pe străduță.

În Clar cu Roșu Montana

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Ref. În toate e un sens, daia, n-o ard alan-dala
Cuvântul-i material incorporează mens sana
Deschid frontala ca să-mi lumineze calea
Și scriu cu litere d-alea de roșu montana
Nu mă risipesc, îmi fac întâi socoteala
Gândul e real incorporează mens sana
Deschid frontala ca să-mi lumineze calea
Focalizez și-o dau clar cu roșu montana

E poveste lungă de când banii o ard pe card
Și omu’ are atârnat codu’ de gard
Totu-i la pachet, vinu’ are timbru sec
Și trebui’ 3 fraieri ca să-nvârtă un singur bec
Deși zic că nu halesc povești nici la catering
Dimineața la metrou toți se bat pe ring
Fondu’ e monetar, tarifar, forfetar
Oferte tari, asigurări, leasing, rent a car
N-ai cum să dai fenta, ce ai e în arendă
Singurul lucru cert, factura curentă
Dacă ești incorect politic poți să-ți iei amendă
E în proiect și usturoiul clinic pe-o rețetă
Etichetele invită la vitamina E de-atâtea ori de câte trebuie până credem orice
În emisiuni, reclame ca poliția în misiuni
Sistemul de valori e plin de erori, stimulatori, amelioratori, stabilizatori
În crescendo constant, zilnic o constați
Nitriți și fosfați, sulfiți și sulfați
Nu caut vinovații acestor inovații
Aș vrea să am soluții și acces la informații
Fiindcă se pare că se separă bine de rău
E mai greu, ca aurul de minereu
Încerc să văd ce-i fals și ce-i adevărat
Da’ știu că tot ce-i dat este aliat
Tre’ să împac contrariile în ceea ce fac
Ca să-mi mențin spiritul treaz în ziua de azi
Întreaga lume e pe un drum anume
Ceva parcă spune că momentul acum e
Câte clipe sunt pan’ la o nouă zi
Tot atâtea motive pentru a nu le irosi

E o linie fină între progres și exces
Interesele vorbesc chiar când oamenii ies
În stradă vor să le taie hazul la protest
Să nu se vadă că exploatează gazu’, pășesc
Odinioară Cernobâl aproape de geamandură
Acum sute de tone aruncate de cianură
Clar că la mulți chimia e pâinea lor
Da’ de ce ar fi normal ca noi s-o mâncăm?
Știința e o armă, viața o afacere
Și orice populație o piață de desface
Și cum noul El Dorado este Roșia
Cine dă dolarul crede c-o și ia
Pentru mine aur, platina și argint sunt la fel
Nu știu ce a vrut Mendeleev de le-a separat în tabel
Formează un mix omogen cu celelalte metale
Nu-i normal să le desparți cu cianuri letale
Chiar dacă sunt legi nimeni nu le aplică
Nu că nu le-ar înțelege, da’ nu le știe de frică
Nu contează cine-i în guvern sau președinte
Că dacă-i bani îți faci o lege să te reprezinte
Dar e o lege și nimeni nu poa’ s-o nege
Om cu om se-nțelege, seamănă și culege
Tras de curent sau atras de curente
Separat doar d-un altfel de unelte
Dacă e roată, placă sau șurub
Stilou, aerograf, trafalet sau tub
Toți au misiunea de-a schimba lumea
Și-ntr-o bună zi de-a atinge perfecțiunea
Științe sociale, fizică nucleară
Tot chimia interioară e superioară
Între ritmuri de petrecere și rituri de trecere
Aspiră-n tăcere către-o deplină înțelegere