Sub Clar De Lună

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Radiază luna,
un licurici strălucește,
somnul se fragmentează de câteva ori,
și totuși, suferința acestui destin nechibzuit întrerupe visul
din ochii-mi osteniți.
Zorii s-au ridicat împovărați cu mine,
dimineața mă zorește să-i anunț mijirea.
O, ce pedeapsă, un junghi lăuntric
mă ține din drum.
Răsare-un trandafir plăpând,
plantat de mâinile mele
și udat cu viața mea,
spinii lui se frâng în mine.
Caut bâjbâind primprejur să deschid o poartă,
sperând în zadar să-ntâlnesc pe cineva,
o-nvălmășeală de pereți și uși
mi se prăbușește-n cap.
Luna radiază
licuriciul strălucește,
rănile marchează un drum îndepărtat.
La intrarea-n sat un om ciudat
stă-n picioare,
o raniță pe umăr,
mâna pe alcaua porții,
murmură:
„Grija pentru acest destin
face ca ochii mei istoviți să-și piardă somnul”.
A la luz de la luna.
La luna está radiante,
luciérnaga brilla,
el sueño pocas veces se interrumpe,
sin embargo, la aflicción por este suerte descuidada interrumpe el sueño en mis
ojos cansados.
El amananecer se yergue apesadumbrado conmigo,
la mañana me urge a anunciar su arribo.
Oh, qué pena, una espina interior
me detiene en mi ruta.
Brota una delicada rosa,
que planté con mis manos
y regué con mi vida,
sus espinas se rompen dentro de mí.
Busco torpemente alrededor para abrir una puerta
esperando inútilmente encontrar a alguien,
un conglomerado de paredes y puertas
se derrumba sobre mi cabeza.
La luna está radiante,
la luciérnaga brilla,
las llagas marcan un camino distante.
De pie ante la aldea
un hombre singular,
una mochila sobre su espalda,
la mano sobre la aldaba,
murmura:
„La preocupación por esta suerte
hace perder el sueño a mis ojos cansados”.
Traducido del persa por Sahand y Clara Janés

E Noapte

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

O noapte ca de smoală.
Pe ramul unui smochin bătrân
o broască orăcăie neîncetat,
vestind o vijelie, un diluviu;
Și eu sunt împietrit de frică.
E noapte,
și-n întuneric lumea pare
asemenea unui cadavru înhumat,
iar eu cu teamă-mi spun:
„Ce-ar fi dac-ar ploua torențial pe tot cuprinsul?
Ce-ar fi dac-ar ploua fără oprire,
așa încât pământul s-ar scufunda în apă ca o barcă?”.
În noaptea asta teribilă și neagră,
cine-ar putea să spună de cum vom trece-o,
când răsări-vor zorii?
Dar, oare, raza dimineții va face să dispară hidoasa față a furtunii?.
Es de noche.
Una noche de densa oscuridad.
sobre una rama de una vieja higuera
una rana croa sin cesar,
anunciando una tormenta, un diluvio,
y yo estoy sumergido en el miedo.
Es de noche,
y con la noche el mundo se asemeja
a un cadáver en la tumba,
y en el miedo me digo a mí mismo:
¿Qué pasaría si la lluvia torrencial cayera en todas partes?
¿Qué pasaría si la lluvia no parara
hasta que la tierra se hundiera dentro del agua como un pequeño bote?.
En esta noche de oscuridad terrible,
¿quién puede decir en qué estado estaremos
cuando rompa el amanecer?
¿La luz de la mañana hará desaparecer el rostro aterrador de la tormenta?.
Traducido del persa por Sahand y Clara Janés

Nima Youshij – Versuri.pro

Sub Clar De Lună

E Noapte