Așa prăpădiți de foame
Cei copii desculți ședeau
Ghemuiți pe-un pat de scânduri
Lângă a lor mamă plângeau.

Mama o coajă de pâine, of, dorulei
Dați-ne, mama, să mâncăm, dorulei
Până când e frig și foame, dorulei
Ne lași, mama, să îndurăm, dorulei.

Nu mai plângeți, mama zice
Că nimic nu vă lipsi
Voi veți avea de toate
Dacă tata va veni.

Dar de la un miez de noapte, of, dorulei
Gerul bate neîncetat, dorulei
A crăpat un geam și vântul, dorulei
Acum suflă mai turbat, dorulei.

Mama îngrozită tace
Învăluindu-și pruncii săi
Cu a lor zdrențe murdare
Ce abia se țin pe ei.

Dragii mamii, adormiți, of, dorulei
Mama este lângă voi, dorulei
Să nu pierdeți voi speranța, dorulei
Tata vine din război, dorulei
Nu veți suferi de foame și nimic nu vă lipsi
Voi veți avea de toate dacă tata va veni.

S-a oprit de tot ninsoarea, of, dorulei
Că nici vântul nu suflă, dorulei
Copilașii se deșteaptă, dorulei
C-au văzut că mama-i moartă, dorulei.

Dragă mamă, haide, scoală
Nu o să mai plângem deloc
Și nimica n-o să cerem
Nici mâncare și nici foc.

Cui ne-ai lăsat pe-ai tăi copii?
Cui ne-ai lăsat printre străini?
Jalea va fi și mai mare
Dacă tata n-a veni.

La nuntă, la cumetrie
Tralalala, la, la
Oamenii-s de omenie
Tralalala, la, la
Moldovenii mai glumesc
Eu nu beau, dar eu cinstesc
Tralalala, la, la
Cine nu știe măsura
Dă-i, Doamne, să-i sece gura
Tralalala, la, la.

Toamna nunțile încep
Tralalala, la, la
Moldovanul îi dă cep
Tralalala, la, la
Vinul alb sau vinul roș
Pentru oamenii frumoși
Tralalala, la, la
Moldovanul cum n-o dai
N-a făcut nuntă cu ceai
Tralalala, la, la
Nici cu ceai, dar nici cu soc
Nu poți zice hai noroc
Tralalala, la, la

Refren:
Oof mi-i drag lumea!
Oof mi-i drag pământul!
Voi muri când mi-a fi rândul.

Moșule-s în fața ta,
Dacă vrei îți cânt ceva,
Numai nu mă întrista, măi.
Că de m-ar fi îngropat,
N-aș umbla din sat în sat,
Tot cântând de dor și drag, măi.

Moșu’ iar la despărțire,
Se uită zâmbind la mine,
Se uită zâmbind la mine.
Îmi pare bine că trăiești,
De dușmani să te păzești,
De dușmani să te păzești, măi.

Refren:
Oof mi-i drag lumea!
Oof mi-i drag pământul!
Voi muri când mi-a fi rândul.

Că dușmanii știi cum sunt,
Fac tot răul pe pământ,
Fac tot răul pe pământ, măi.
Ți-or face inima rea,
Ca să nu mai poți cânta,
Ca să nu mai poți cânta, măi.

Cântecu’ și viața-mi place,
Și dușmanii n-au ce-mi face,
Și dușmanii n-au ce-mi face.
Doinile mi-s sus la stele,
N-ajung dușmanii la ele,
N-ajung dușmanii la ele.

Refren:
Oof mi-i drag lumea!
Oof mi-i drag pământul!
Voi muri când mi-a fi rândul.

Oof doinile mele,
Oof îs sus la stele,
N-ajung dușmanii la ele.

Dar de la un miez de noapte, oof, dorule
Gerul bate neîncetat, dorule
A crăpat un geam și vântul, dorule
Acum suflă mai turbat, dorule.
Mama îngrozită tace
Învăluindu-și pruncii săi
Cu a lor zdrențe murdare
Ce de-abia se țin pe ei.
Dragii mamei, adormiți, oof, dorule
Mama este lângă voi, dorule
Să nu pierdeți voi speranța, dorule
Tata vine din război, dorule.
Nu veți suferi de foame și nimic nu va lipsi
Voi veți avea de toate
Dacă tata va veni.

S-a oprit de tot ninsoarea, oof, dorule
Și nici vântul nu suflă, dorule
Copilașii se deșteaptă, dorule
C-au văzut că mama-i moartă, dorule.
Draga mamă, haide, scoală
N-o să mai plângem deloc
Și nimica n-o să cerem
Nici mâncare și nici foc.
Nu-i lăsa pe-ai tăi copii
Nu-i lăsa pe lunci străini
Jalea va fi și mai mare
Chiar și tata de-ar veni