R: Am fost tratată așa de urât,
Atât de mult am fost tratată așa;
Încât acum e ca și cum devin de neatins.

2. Disprețul iubește liniștea,
Prosperă în întuneric;
Cu cârcei șerpuiți
Care sugrumă inima.
Ei spun că promisiunile
Îndulcesc lovitura.
Dar nu am nevoie de ele,
Nu, nu am nevoie de ele.

R: -.

3. Sunt o floare care moare încet.
Ore de ucidere înghețată.
Dulceața devenind acră
Și de neatins.

4. Oh, am nevoie
De întuneric,
De blândețe,
De tristețe,
De slăbiciune,
Oh, am nevoie de asta.
–
Am nevoie
De un cântec de leagăn,
De un sărut de Noapte Bună.
De dulcele înger,
De dragostea vieții mele,
Oh, am nevoie de asta.

3. -.

5. Îți aduci aminte felul
Prin care mă atingeai înainte,
Toată blândețea tremurândă,
Pe care am iubit-o și adorat-o?
Păi este destul de întuneric?
Ma poți vedea?
Ma vrei?
Poti să ajungi la mine?
Sau plec.
Ar fi bine să închizi gura
Să-ți ții respirația
Sărutându-mă acum îți vei prinde moartea.
Oh, vorbesc serios.
Oh, am nevoie de asta.