Strofa I:
Bănuiești că am datorii bănești? Am, ca oricare,
Însă sunt printre puținii fără datorii morale.
Financiar sunt ca un copil înfiat,
Mă mulțumesc în Dacie, nu neapărat în Fiat.
Fii atent, am lipsuri, gri decoruri,
Dar muzica e ca mingea-n poartă, umple goluri.
Lumea e ca tastatura, cu multe caractere,
Multora le-am dat backspace cu multă plăcere.
Am fost pus și în situația să o sparg,
Dorindu-și să mă spulbere deși aveau zâmbetul larg.
Erau poluați ca mediul, nu le port dor,
Că vreau curățenie în mediul meu înconjurător.
Reflectez la câte au trecut, și nu-mi pasă,
Am multe dorințe dar cel mai mult vreau să,
Rămân mic ca lumânarea, între toți și toate,
Lumânarea luminează și noaptea, soarele nu poate!

Refren x 2

Strofa II:
Din fire nu le spun, nici măcar un gând bun,
Persoanelor cu care n-am nimic în comun!
Nu e bine să vrei răul altuia? Nu pe dracu’!
Alții sigur te-ar face să dai cu spatele ca racu’!
Mă pişcă ochii, văd atâta nesimțire,
Da’ m***s pe gurile ce vorbesc în neștire!
Problemele-mi apar, câte două, parcă-s gemene,
Apar și complicații fiindcă trec după termene!
Dar e bine, îmi arde de glume fără foc,
Când nu e loc îmi fac singur, sigur nu mă joc!
Nu prea am noroc, am urme de căzături,
Când am întrecut măsura cu ruleta și a trebuit să iau măsuri!
Am trăit destule, nimic în zadar,
Dar de ziua voastră am să vă aduc în dar..
Ce vă spun acum, vă rog să țineți minte,
Când va fi să mor, va fi mai bine ca-nainte!

Refren x 2

Scratch-uri DJ Faibo X.

Refren x 2

Nanu’:
Asta-i minte bolnavă, cum să fie lucidă?
Când o mamă dă viață pruncului, cu gândul să-l ucidă!
Caz des întâlnit, cum că e moarte subită,
Da-n același timp poate s-a stins o minte strălucită!
Ce merită o criminală? Nu să o omori!
Dă-i o celulă cu prezervative și cu violatori!
Ori, dă-i ochii mei și sentimentele să fiarbă, că,
Dacă ar vedea ce văd eu, și-ar dori să fie oarbă.
Mi-aș dori ca ea să își dorească,
Cu adevărat să-l facă, să-l iubească și să-l crească.
Și tare mi-aș dori ca ea să își dea seama,
Ce neprețuit e zâmbetul lui când spune prima dată „mama”!
Înțelege, că pentru copil un chiuretaj,
E la fel cum ar cădea un chior de la etaj.
Nu înțelege ce se întâmplă, din gestul tău laș,
Cum ai destulă forță să rupi aripile unui îngeraș?

Refren x 2

Arssura:
Ce vină are un nou născut, că nu e un copil dorit,
Abia deschide ochii și vede un sfârșit,
Mama lui nu vrea să-l vadă, sau în brațe să-l ia,
Pentru că cel cu care l-a făcut nu o mai vrea.
E atât de mic să își dea seama ce se-ntâmplă,
Singura lui vină-i că respiră și-ncepe să plângă!
Cea care i-a dat viață, vrea să-l vadă fără suflare,
Și el se stinge fără să aibă la cap o lumânare!
La-ngropat de viu, ca să scape de el,
De parcă era un obiect, nicidecum un băiețel,
Ea credea că va scăpa nepedepsită,
Habar n-avea că închisoarea avea s-o înghită!
S-atâtea cazuri de-acest gen, inimi de piatră,
Nu-s mame, sunt ființe, cu mintea înghețată,
Ce dau naștere unor copii care n-au vină,
Ca mâna destinului lor a fost una meschină!

Refren x 4

Cedry2k:
Hai să zic despre cum am ajuns eroi
În toiul unui continuu război
Nu cu noi, ci cu noi lipsuri și nevoi
De-aia tre’ s-arat cât sunt de moi în răspuns acești pampalai
Dispuși ca pentru 50 de roni
Să formeze o mare turmă de oi
Un grup de clăbăi
Contemplând relaxați cum adevărate valori se scufundă în noroi
Mi-e scârbă de voi
Dezamăgiți că sunteți români
Puneți botul la ce spun niște nenorociți de pagini
Schimbă ceva acum, sau se schimbă totu-n scrum
Dacă e scopul bun găsești mijloace pe drum
Sau zilele devin săptămâni când amâni
Curgând luni, ani buni și curând ajungi un bătrân în ajun de crăciun
Rugându-te să nu se întâmple nimic ieșit din comun
Deci du-te-n kkat de lichea
Și continuă să te-mprăștii pe canapea
Eu unul am o misiunea grea
Și nu concep ca să-mi treacă viața așa
Scuip venin măcar să-mi treacă greața așa.
Refren 2x:

Strofa I:
E momentul, să-ți arăt că arzi astăzi,
Nanu’ fiind mit confirmat de Mythbusters!
Că fiecare vorbă, e încă o lecție,
Din enciclopedia asta ce tre’ s-o ai în colecție!
Am ajuns pe culmi, dar știi ce e culmea!?
Cum a dat în culmea disperării toată lumea!
Și știu că ar fi vrut să mă vadă terminat,
Da’ determinat de gându’ că am un album de terminat,
I-am înfruntat pe toți, astfel că eu,
Am ridicat prin cuvinte acest frumos mausoleu!
Și nu regret, firește, nici din greșeală,
Că eu am vacanță mai multă decât au ei școală!
Deci, e limpede, că n-am să las frustrații,
Să-mi tulbure apele ca la inundații!
Că orice drum mare, începe cu un pas mic,
Eu l-am făcut, în schimb triștii n-au făcut nimic!

Refren x 2

Strofa II:
Sunt din Toplița, sută la sută,
Ardelean ce nu vine cu marfă contrafăcută!
Doar de calitate, așa fac contribuție,
Să ți-o ofer ca cea mai bună firmă de distribuție!
Tind să-mi valorific cu eficiență,
În orice situații coeficientul de inteligență!
În speță, celor ce mă vor judeca,
Le dau să le pun capăt zilelor ca duminica!
Deci ferește-te, că dacă te simte,
Nanu’ o arde ca la pogo, te scoate din sărite!
Și o face de te face în ultimul hal,
Că tot el e surferu’, ce e mereu pe val!
Nu retrag nimic din tot ce-am spus,
Ba chiar bat vorbele-n mai multe cuie ca Iisus,
Nu-s convingător!? poate ar spune unii,
Da’ asta e abia liniștea dinaintea furtunii!