Murilo Mendes – Versuri.pro

Secțiune Transversală a Poeziei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Muzica spațiului încetează, noaptea se desparte-n două.
O fetișcană brunetă, plimbându-se prin capul meu,
stă c-un braț în afară.
Cineva înalță o scară către visele mele.
Un înger cenușiu bate din aripi
în jurul lămpii.
Gândul meu dislocă un picior,
urechea stângă a cerului nu aude plânsul îndrăgostiților.
Sunt ochiul unui marinar mort în India,
un ochi mergând, cu două picioare.
Pântecul vecinei așteaptă dilatarea nopții, puterea bărbatului.
Cealaltă jumate a nopții fuge de lume, cabrându-și sânii.
Am doar cealaltă parte a energiei,
toate-acestea mă dizolvă-n viitor și nu-mi mai amintesc cine sunt.

Păsări Nocturne

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Păsări nocturne:
În depărtare se leagănă cântecul nopții,
Apoi se micșorează-n profunde caverne
Și-n desișuri de arbori.
În noapte, cântecul lor pieziș
Pe singurătatea tăcerii
Le conturează-n creaturi fabuloase,
Devin temporar alte făpturi
Născute fără formă sau lege
Din încântatul abis și din frunzare.
Păsări-fantasme,
Păsări nocturne,
Vestitori ai liberei vieți
Al căror secret scapă auzului nostru,
O existență ignorând legătura.

Pássaros Noturnos:
Ao longe balançam o canto obscuro
Pois nas grutas profundas se encolheram
E nos maciços de árvores.
Pela noite seu canto oblíquo
Na soledade do silencio
Configura-os a bichos desconhecidos,
São provisoriamente outros bichos
Nascidos sem lei nem forma
Do inticado abismo e da folhagem.
Pássaros fantasmas,
Pássaros noturnos
Anunciadores de uma vida livre
Cujo segredo ao nosso ouvido escapa,
Uma vida de ignota relação.

Jumătate Pasăre

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Femeia de la capătul lumii
Hrănește tufele de trandafiri,
Dă de băut statuilor,
Îi face pe poeți să viseze.
Femeia de la capătul lumii
Cheamă lumina c-un fluier,
Preface fecioara în piatră,
Vindecă furtuna,
Abate curgerea viselor,
Scrie răvașe către râuri,
Mă trage din veșnicul somn
În brațele ei cântătoare.
Jumătate pasăre.
Femeia de la capătul lumii
Dă de comer às roseiras,
Dă de beber às estátuas,
Dă de sonhar aos poetas.
A mulher do fim do mundo
Chama a luz com assobio,
Faz a virgem virar pedra,
Cura a tempestade,
Desvia o curso dos sonhos,
Escreve cartas aos rios,
Me puxa do sono eterno
Para os seus braços que cantam.

Femeia Văzută din Vârful unei Piramide

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Văd în tine vremurile pe care le-ai trăit deja
Și cele pe care le mai ai de trăit.
Sensibilitatea mea-i născută din toate sensibilitățile
pogorâte asupra noastră de la zămislirea lui Adam.
Ești prizoniera formelor
ce se-mbină cu altele în curgerea secolelor.
Și alte forme sunt nerăbdătoare să te pătrundă.
Când te contemplu
Îți văd tatuată pe corp
Povestea tuturor generațiilor.
Acolo-i ferecată fiica, nepoata și strănepoata nepoatei tale.
O, femeie, ești convergența a două lumi.
Când te privesc, dăinuirea timpului mi se desfășoară-n față.