Motto:
Nu aplaudați pe obrajii altora!
Victor Hugo

De când era micuță ea a învățat
să le înlănțuiască cu lacrimi.
Lacrimi, niciodată de bucurie,
dar minuscule
care curg, așa, aiurea.
Groase, nervoase,
pentru că nu este fericită.
Lacrimi înăuntru,
care fac cel mai rău
unui suflet de copil.
Perlate pe față,
nu le vede,
așa este născută.
Țipându-se la ea, se ascundea,
spiritul confuz, pierdută.

Mai târziu, împrejurul ei, văzând moartea,
încă plângea blestemându-și soarta.
De-acum, singură și fără copii, lăcrimează mereu,
dar mai puțin.

LA FAISEUSE DE LARMES

Motto:
N’applaudissez pas sur les joues d’autrui!

Depuis toute petite elle a appris
à les enchaîner avec des cris.
Des larmes, jamais de joie,
mais des minuscules
qui, à tout va, coulent.
Des grosses, nerveuses,
puisque’elle n’est pas heureuse.
Des larmes en dedans,
qui font le plus d’mal
à une âme d’enfant.
Perlées sur le visage,
elle ne les voit pas,
elle est née comme ça.
Lui criant dessus elle se cachait,
l’esprit confus, perdue.

Plus tard, autour de soi, voyant la mort,
elle en pleurait encore, maudissant son sort.
Désormais, toute seule et sans enfants, elle larmoie toujours,
mais moins souvent.