„Ochii care nu se văd se uită!” mi-a spus ea.
Zâmbind… greșind… știind că:
Ochii care nu se văd
Vor plânge râuri, fără-ncetare
Mmmmm

Inima mea ești tu!
Și plânge sufletul
Că ai plecat pe ascuns
Fără niciun răspuns
Și acum ferestrele pustii
Transformă nopți în zi
Și schimbă toate culorile în gri
Dar nu-i nimic de acum
Se schimbă totul în scrum
Și totu-i trecător
Privind spre viitor
Și chiar dacă-ai fost ce-ai fost
Eu știu că n-are rost
Și inima mi-o pun la adăpost

„Ochii care nu se văd se uită!” mi-a spus ea.
Zâmbind… greșind… știind că:
Ochii care nu se văd
Vor plânge râuri, fără-ncetare
Mmmmm

„Ochii care nu se văd se uită!” mi-a spus ea.
Zâmbind… greșind… știind că:
Ochii care nu se văd
Vor plânge râuri, fără-ncetare
Mmmmm

Ceas cu ceas, pas cu pas, gânduri îmi vin din nou…
Nu mă las, știu ce-am tras, știi să faci doar rău…
Poți pleca! Poți trișa! Du-te-n drumul tău!
Norocul a fost, de fapt, al meu
Ceas cu ceas, pas cu pas, gânduri îmi vin din nou…
Nu mă las, știu ce-am tras, știi să faci doar rău…
Poți pleca! Poți trișa! Du-te-n drumul tău!
Norocul a fost, de fapt, al meu

„Ochii care nu se văd se uită!” mi-a spus ea.
Zâmbind… greșind… știind că:
Ochii care nu se văd
Vor plânge râuri, fără-ncetare
Mmmmm

„Ochii care nu se văd se uită!” mi-a spus ea.
Zâmbind… greșind… știind că:
Ochii care nu se văd
Vor plânge râuri, fără-ncetare
Mmmmm