Montana – Versuri.pro

Montana - Părinte

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Biologic vorbind, e ușor să fii părinte
Să fii tată peste noapte și să nu-ți aduci aminte
E ușor să dai viață, înconjurat de vicii
Părinți sunt cei care fac zilnic sacrificii
Privesc la ai mei, 2 umbre, 2 umbre bolnave cu privirile sumbre
2 vieți condamnate la durere, speranță, condamnate
La iubire zilnică pe viață
Căci tot ce-au muncit, au muncit pentru cei
Ce nu știu cât de greu faci o mie de lei
Nu ne-au lăsat să vedem greutatea
Ce o porți pe umăr când înfrunți realitatea
Nici eu, și nici fratele meu nu am știut niciodată să-ți fie greu
Tu să nu fii ca mine, fiul meu nenăscut
Iertați-mă părinți pentru tot ce v-am făcut.
Ei te-au născut și acum se sting, te lasă!
Fără ei, casa nu mai e acasă
Dacă-i mai ai, prețuiește-i cât mai sunt!
Eu pentru ai mei, am să mă rog în gând.
Ei te-au născut și-acum se sting te lasă
Fără ei, casa nu mai e acasă
Dacă-i mai ai, prețuiește-i cât mai sunt!
Eu pentru ai mei, am să mă rog în gând.
Sunt fiu de tată, fiu de tată.
Voi fi tată, de fiu sau de fiică odată
Cu siguranță voi vedea cum e să fii părinte
Forțat de sărăcie în loc de pâine să bați cuvinte
Voi avea un fiu, care să spună tata vreau
Voi suporta durerea că nu am ce să-i dau
Poate copilul meu va dori o bicicletă
Dar mai mult ca sigur voi da toată pensia pe o rețetă
Sunt efemer, anii vor fugi în urma mea
Și propriul meu copil de propriul tată sau va uita
După care va urca la nivelul următor
Va purta și el crucea de îndrumător
Și lui i se va spune la rândul său tata vreau.
Admir toți părinții care nu se predau
Admir toți părinții care nu se predau.
Ei, te-au născut și acum se sting te lasă
Fără ei casa nu mai e acasă
Dacă-i mai ai prețuiește-i cât mai sunt
Eu pentru ai mei am să mă rog în gând
Ei, te-au născut și acum se sting te lasă
Fără ei casa nu mai e acasă
Dacă-i mai ai prețuiește-i cât mai sunt
Eu pentru ai mei am sa ma rog in gand.
Oare știi cum e să fii părinte
Hai zi, să muncești, să trăiești
Pentru copil în zi de zi
Să fii lângă el când are temperatură
Să-l susții mai mult ca toți când viața devine dură
Căci prietenii vin, prietenii te lasă
Te întorci la cuibul tău, te întorci acasă
Te așezi în pat cu gândul că urmează o nouă zi
Și o trăiești nu pentru tine, ci pentru ai tăi copii
Mai văd oameni bătrâni, ce așteaptă să apară
Vreo știre de la fiilor ce sunt plecați din țară
Și poștașul nu vine, iar când vine pentru acei blestemați
De la copii vreo scrisoare.
Și îi văd cum inspiră lăcrimând a regret
Pe acei triști părinți, lăsați amanet
Căci pe lume din toate cel mai greu e să fii
Nu copil de părinți, ci părinte de copii

Rugăciune

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Nu spun că Dumnezeu mă iubește neapărat
Dar astăzi m-a văzut pe stradă și m-a salutat
Am lăsat capul jos, mi-a fost rușine
E singurul care cunoaște totul despre mine
Doamne, m-ai băgat într-o cutie
Viața ce mi-ai dat-o
Mi-ai dat-o pe datorie
Cu dobândă de asta nu mă închin ție
Vad că mi-ai luat fericirea garanție
Curând, mă voi retrage într-un mormânt
Dar rimele mele vor rămâne pe pământ
Sunt Everem, arată-mi lumina
Publicul așteaptă să se tragă cortina
Dar nu e gata, chiar nu e gata
Sunt un soldat în linia întâi ca tata
La fel ca mama scriu trăiri sufletești
Pun pe foaie nepăsarea cu care mă rănești
Ma lovești, am păcătuit
Dar ne-ai făcut după chipul și asemănarea ta
Asa că cine e de vină dacă ar fi
Sa mă rog, te rog să faci lumină
Priviri calme, aruncă palme
Strigă în pace cu mâinile pe arme
Speranțe false, mituim sfinții
Ni se cer bani, ca să ne îngropăm părinții
Vreau dreptate și nu cred în libertate
Cum să fim liberi cu mințile încuiate
Am un portofel împărțit pe rate
Și hârtii cu versuri care urlă disperate
Iartă-mă împărate, nu m-am pus în genunchi
Sunt culcat pe jos, m-au tăiat de la trunchi
Speram să fiu unchi, dacă tata nu-mi ești
Și caută într-un triunghi, adevăruri cerești
Nu fac cruce, mă oprește o teamă
Cum să gesticulezi pentru de fapt o armă
Sunt unul din cei care nu-i asculți
Câtă răbdare să suport atâți inculti
Nu trag de la o piatră, însă toți lovesc cu munți
Tu știi că eu doar ție îți permit să mă insulti
Parcă e greu, dar nu mă pot să mă predau
Ai preluat păcatul meu, eu pe al tău nu îl preiau
Dar te cert, nu eu o rog
Dacă aveam copii nu îi lăsam să se distrugă
Dar cine sunt eu să te judec?
Nici măcar nu caut, nu încerc să te înduplec
Nu am să te întreb cât
Am o foaie, un pix și cam atât
Nu caut o scuză atunci când unii mă acuză
Și e cam confuză treaba că lumea mă amuză
Preoți vând icoane și cruci ca la obor
Dacă aș fi Dumnezeu le-aș cere drepturi de autor
Ăștia în costume ne aruncă aceleași drume
Toți de c***t și nu dau un nume anume
Fără glume spune tu cum e?
La întrebarea asta toți vă enervați la culme
Și chiar nu pot schimba cu niciun vers
Poezia e dovada că fac parte din univers
Învăț din mers cum să mușc nu să schaiun
lipsit de prezent și viitor mă simt chiaun
Câine care a rupt lanțul, o ia la goană
Nu caut salvarea pupând în cur o icoană
Și nu rămân îngenunchiat ca lașii
Mă ridic mă șterg de praf, am pașii
Doamne da-mi curaj de dac, nu vreau să tac
Poate sunt sărac dar nu vreau să mă complac
Viața lovește dar eu trec la atac
Mi se rupe de cei care nu mă plac
Tot ce fac e să las ceva în urmă
Nu mă las judecat de turmă
Minți înguste tot caută să mă muște
Cu nasul în rahatul meu ca niște muște
Și nu mă doare, chiar nu mă doare
Am să calc pe degete arătătoare
Mergând înainte, pași apăsați
Nu mă las pus jos de retardați
Am un cap, un univers infinit fiecare
Ideal al meu e bine definit
Am puterea să zâmbesc și la greu de aici
De unde sunt îl văd chiar și pe Dumnezeu
E departe, privește în altă pare
Oricum știam că nu sunt un om aparte
Calc apăsat pe regrete de cete
Chinuit să-mi pui pe gânduri pe cete
Am trecut prin uși închise, chiar vise
Pare că aș putea să mă vând pe niște vise
Au trecut peste mine, acuze
Viața m-a învățat să nu mă las cu suprapuse
Sunt un soldat nu am nevoie de o armă
Nu mă pui în genunchi cu o palmă
Nu vreau faimă, succesul trece
Când alții vor să vină, să încerce
Vrea să plece
Lovești cu ură, știu să fac față
De o viață mă bat cu viața de o viață
Nu vreau milă, eu compun poezii
Atunci când am să mor, versul meu va trăi
Ca cel ce va urma să-și folosească imaginația
Când eu nu voi mai fi, ai să-mi simți respirația
Cauți fericirea, eu cred că trăiești o farsă
Ca și cum arunci unui om o fișă falsă
Într-o lume în care lacrimile curg
Noaptea a rămas, poate cel mai bun chirurg
Caut vise, care se împlinesc
Și în același timp, mă tot mint că trăiesc
Strig după ei, să mă descopere
Ca un copac ce roagă frunzele să îl acopere
Caut capodopere în orice ruină
Și scot din întuneric acel strop de lumină
Și caut căldură, e atât de rece
Ceasul de la mână mă ceartă că timpul trece
Speranțe mari vor să plece
Unele gânduri parcă vor să mă înece
Cei din jur parcă ar fi holograme
Calculează frumusețea în kilograme
Își găsesc fericirea în 2 grame
Ca și cum ar alerga pe cuie și pe lame
Cu emoții am clădit monumente
În suflet tu păstrezi obiecte, eu păstrez momente
Am vrut să fie o poezie
Dar am făcut multe greșeli de ortografie
Nu cunoșteam semnele de punctuație
În viață am ignorat semnele de circulație
De asta nu mi-a fost cald
Pașii mei pe unde merg, lasă răni pe asfalt
Și sper că te-am făcut atent
Dacă viața te lovește, versul meu e pansament
Și te va face intangibil
Te convinge să afirmi, că nimic nu-i imposibil
Hei! fac versuri pentru tine
Nu căuta în întuneric zilele senine
Frunți încruntite vor să demoralizeze
Nu lăsa pe nimeni să te îngenuncheze
Nu-ți pierde timpul, cu lucruri mărunte
Nu privi în jos atunci când urci un munte
Prea multe predici, caută să nu te împiedici
Când gândurile sângerează, nu căuta medici
Vin precaut, e un milimetru frate
De la strângerea de mână la un cuțit băgat în spate
Lasă durerile, oricum au fost prea multe
Nu oferi la alții satisfacția să le asculte
Sunt idei cu care merg înainte
Nu mă las afectat de cuvinte
Nu caut pe altu să mă reprezinte
Am un Dumnezeu în suflet niciodată nu mă minte
Sunt idei cu care merg înainte
Nu mă las afectat de cuvinte
Nu caut pe altu să mă reprezinte
Am un Dumnezeu niciodată nu mă minte
Jur că am zero dar mă lupt să am o mie
Cu aceste rime îți dau jumătate de curaj ție
Nu ceda! frate uită-te la mine
Sunt la greu, foarte greu cu speranța în mai bine
Nu mă pun în genunchi, stau drept
Și mă zbat, pentru un gram de bine nu aștept
Așa că nu lăsa capul în pământ
Priveste în față, pentru că lacrimile
Nu îți pot oferi speranța
Inspiră, trage un aer adânc în piept
Și nu sta cu mâna întinsă
Stai drept, nimeni nu va plânge
De mila ta, deci nu te plânge
Priveste și spune-ți în oglindă ajunge!
Nu lăsa, lacrima să cada în podea
Pentru că va călca pe ea zâmbind altcineva
Plânge pentru alții, dar nu plânge pentru tine
Pentru că n-ai să faci nimic fără respectul de sine

Montana - Rugăciune

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Nu spun că Dumnezeu mă iubește neapărat
Dar astăzi m-a văzut pe stradă și m-a salutat
Am lăsat capul jos, mi-a fost rușine
E singurul care cunoaște totul despre mine
Doamne, m-ai băgat într-o cutie
Viața ce mi-ai dat-o
Mi-ai dat-o pe datorie
Cu dobândă de asta nu mă închin ție
Vad că mi-ai luat fericirea garanție
Curând, mă voi retrage într-un mormânt
Dar rimele mele vor rămâne pe pământ
Sunt Everem, arată-mi lumina
Publicul așteaptă să se tragă cortina
Dar nu e gata, chiar nu e gata
Sunt un soldat în linia întâi ca tata
La fel ca mama scriu trăiri sufletești
Pun pe foaie nepăsarea cu care mă rănești
Ma lovești, am păcătuit
Dar ne-ai făcut după chipul și asemănarea ta
Așa că cine e de vină dacă ar fi
Să mă rog, te rog să faci lumină
Priviri calme, aruncă palme
Strigă în pace cu mâinile pe arme
Speranțe false, mituim sfinții
Ni se cer bani, ca să ne îngropăm părinții
Vreau dreptate și nu cred în libertate
Cum să fim liberi cu mințile încuiate
Am un portofel împărțit pe rate
Și hârtii cu versuri care urlă disperate
Iartă-mă împărate, nu m-am pus în genunchi
Sunt culcat pe jos, m-au tăiat de la trunchi
Speram să fiu unchi, dacă tata nu-mi ești
Și caută într-un triunghi, adevăruri cerești
Nu fac cruce, mă oprește o teamă
Cum să gesticulezi pentru de fapt o armă
Sunt unul din cei care nu-i asculți
Câtă răbdare să suport atâți inculti
Nu trag de la o piatră, însă toți lovesc cu munți
Tu știi că eu doar ție îți permit să mă insulti
Parcă e greu, dar nu mă pot să mă predau
Ai preluat păcatul meu, eu pe al tău nu îl preiau
Dar te cert, nu eu o rog
Dacă aveam copii nu îi lăsam să se distrugă
Dar cine sunt eu să te judec?
Nici măcar nu caut, nu încerc să te înduplec
Nu am să te întreb cât
Am o foaie, un pix și cam atât
Nu caut o scuză atunci când unii mă acuză
Și e cam confuză treaba că lumea mă amuză
Preoți vând icoane și cruci ca la obor
Dacă aș fi Dumnezeu le-aș cere drepturi de autor
Ăștia în costume ne aruncă aceleași drume
Toți de c***t și nu dau un nume anume
Fără glume spune tu cum e?
La întrebarea asta toți vă enervați la culme
Și chiar nu pot schimba cu niciun vers
Poezia e dovada că fac parte din univers
Învăț din mers cum să mușc nu să schaiun
Lipsit de prezent și viitor mă simt chiaun
Câine care a rupt lanțul, o ia la goană
Nu caut salvarea pupând în cur o icoană
Și nu rămân îngenunchiat ca lașii
Mă ridic mă șterg de praf, am pașii
Doamne dă-mi curaj de dac, nu vreau să tac
Poate sunt sărac dar nu vreau să mă complac
Viața lovește dar eu trec la atac
Mi se rupe de cei care nu mă plac
Tot ce fac e să las ceva în urmă
Nu mă las judecat de turmă
Minți înguste tot caută să mă muște
Cu nasul în rahatul meu ca niște muște
Și nu mă doare, chiar nu mă doare
Am să calc pe degete arătătoare
Mergând înainte, pași apăsați
Nu mă las pus jos de retardați
Am un cap, un univers infinit fiecare
Ideal al meu e bine definit
Am puterea să zâmbesc și la greu de aici
De unde sunt îl văd chiar și pe Dumnezeu
E departe, privește în altă pare
Oricum știam că nu sunt un om aparte
Calc apăsat pe regrete de cete
Chinuit să-mi pui pe gânduri pe cete
Am trecut prin uși închise, chiar vise
Pare că aș putea să mă vând pe niște vise
Au trecut peste mine, acuze
Viața m-a învățat să nu mă las cu suprapuse
Sunt un soldat nu am nevoie de o armă
Nu mă pui în genunchi cu o palmă
Nu vreau faimă, succesul trece
Când alții vor să vină, să încerce
Vrea să plece
Lovești cu ură, știu să fac față
De o viață mă bat cu viața de o viață
Nu vreau milă, eu compun poezii
Atunci când am să mor, versul meu va trăi
Ca cel ce va urma să-și folosească imaginația
Când eu nu voi mai fi, ai să-mi simți respirația
Cauți fericirea, eu cred că trăiești o farsă
Ca și cum arunci unui om o fișă falsă
Într-o lume în care lacrimile curg
Noaptea a rămas, poate cel mai bun chirurg
Caut vise, care se împlinesc
Și în același timp, mă tot mint că trăiesc
Strig după ei, să mă descopere
Ca un copac ce roagă frunzele să îl acopere
Caut capodopere în orice ruină
Și scot din întuneric acel strop de lumină
Și caut căldură, e atât de rece
Ceasul de la mână mă ceartă că timpul trece
Speranțe mari vor să plece
Unele gânduri parcă vor să mă înece
Cei din jur parcă ar fi holograme
Calculează frumusețea în kilograme
Își găsesc fericirea în 2 grame
Ca și cum ar alerga pe cuie și pe lame
Cu emoții am clădit monumente
În suflet tu păstrezi obiecte, eu păstrez momente
Am vrut să fie o poezie
Dar am făcut multe greșeli de ortografie
Nu cunoșteam semnele de punctuație
În viață am ignorat semnele de circulație
De asta nu mi-a fost cald
Pașii mei pe unde merg, lasă răni pe asfalt
Și sper că te-am făcut atent
Dacă viața te lovește, versul meu e pansament
Și te va face intangibil
Te convinge să afirmi, că nimic nu-i imposibil
Hei! fac versuri pentru tine
Nu căuta în întuneric zilele senine
Frunți încruntite vor să demoralizeze
Nu lăsa pe nimeni să te îngenuncheze
Nu-ți pierde timpul, cu lucruri mărunte
Nu privi în jos atunci când urci un munte
Prea multe predici, caută să nu te împiedici
Când gândurile sângerează, nu căuta medici
Vin precaut, e un milimetru frate
De la strângerea de mână la un cuțit băgat în spate
Lasă durerile, oricum au fost prea multe
Nu oferi la alții satisfacția să le asculte
Sunt idei cu care merg înainte
Nu mă las afectat de cuvinte
Nu caut pe altu să mă reprezinte
Am un Dumnezeu în suflet niciodată nu mă minte
Sunt idei cu care merg înainte
Nu mă las afectat de cuvinte
Nu caut pe altu să mă reprezinte
Am un Dumnezeu niciodată nu mă minte
Jur că am zero dar mă lupt să am o mie
Cu aceste rime îți dau jumătate de curaj ție
Nu ceda! frate uită-te la mine
Sunt la greu, foarte greu cu speranța în mai bine
Nu mă pun în genunchi, stau drept
Și mă zbat, pentru un gram de bine nu aștept
Așa că nu lăsa capul în pământ
Privește în față, pentru că lacrimile
Nu îți pot oferi speranța
Inspiră, trage un aer adânc în piept
Și nu sta cu mâna întinsă
Stai drept, nimeni nu va plânge
De mila ta, deci nu te plânge
Privește și spune-ți în oglindă ajunge!
Nu lăsa, lacrima să cadă în podea
Pentru că va călca pe ea zâmbind altcineva
Plânge pentru alții, dar nu plânge pentru tine
Pentru că n-ai să faci nimic fără respectul de sine