REFREN X2
Terra atârnă de un fir de ață
Stăpâni se joacă cu moartea, cât e în viață
Suflete curate, la cer vor fi ridicate
Iar celelalte înfometate vor fi încuiate.

STROFA II
Balauri cu conturi bancare babane
Ce vinde orice tip de carne, coane
Te sperii de ei ca de sosii
N-ai putere, nu faci nimic, degeaba știi ce știi.
~~~~~~~
Deja a început atacul prin ADN
Complice fiind panica din net și TV
R. R. M. putea fi mult mai tare
Dacă nu ajungea la mâna trădătorilor care
~~~~~~~
Ne-au vândut la străini bătrâni și nebuni
Ce se joacă cu milioane de destine
Nu-i interesează bani, însă nu face nani
Când te vede fericit, doar cu interese creștine.
~~~~~~~
Parcă-s turbații, obsedați, posedați
Se joacă cu black magic, tâmpiți
Ce urmează e nasol, așteaptă să vadă câți mai intră-n sol
După ce i-au umplut de vi cu grafen și formol.

REFREN x3
Terra atârnă de un fir de ață
Stăpâni se joacă cu moartea, cât e în viață
Suflete curate, la cer vor fi ridicate
Iar celelalte înfometate vor fi încuiate.

OUTRO:
AI GRIJĂ DE SUFLETUL TĂU.

Strofa 2:
O fată mi-a spus: „Scrie ceva pozitiv
C-o să ajungi prea depresiv
Și că nu-i bine, vezi partea bună”
Dar vad doar o ruină plină de rugină
Aproape în fiecare văd o trădare
Și nu, nu mă mai doare
Știu! În final timpul o să mă doboare
Nu știu, dacă va mai fi pace?
Simt că trăim vremuri biblice, cât ne mai ține pe pământ?
Pământul are nevoie de un restart, urgent, curând!
Răutatea și păcatul ne-a acoperit
Fiecare a greșit, oricine a mințit
PĂCATELE, NU SUNT CÂNTĂRITE ÎN BALANȚĂ
ELE TREBUIESC IERTATE, PÂNĂ LA INSTANȚĂ
Și încă încerc să fac numai bine
Din păcate, mulți pleacă de lângă mine
Atunci când ceva nu le convine
Ca să ne fie bine
Trebe să renunțăm la multe
Cum ar fi, la mentalitatea de brute
Și la efectele turmei involuate
Hai să liniștim, zilele astea involburate
Hai să reparăm ce am stricat
SĂ NE APROPIEM, DACĂ EI NE-AU SEPARAT
AR TREBUI SĂ FIM UN POPOR UNIT
ABIA ATUNCI, VOM FI DE NECINTIT

STROFA 1
Lenea e mână-n mână cu viclenia
Ce atacă să îți ia felia
Stai degeaba, numai la tâmpenii te gândești
Și în tot ce vorbești, se vede cât de fals ești
Nu-ți pasă de nimeni, vrei totul pe tavă
Dar nu te-ai informat, c-o să stai eternitatea în lavă
Leneșii nu merită milă, pentru că din milă
Ajung să trăiască într-o vilă
Leneșul vrea totul moca, nu-i place munca
Îi e frică, că-și rupe cârca (haha)
Știi cum e când te plictisești
Cei harnici văd cât de prost ești
Lenea îți oferă mult timp liber
Faci numai păcate, uiți de cer
Și eu am simțit lenea în oase
D-aia unele persoane se cam îndepărtaseră
În afară de asta, nu mă simțeam bine
Nu știu să explic ce se petrecea cu mine
Și apăreau regretele că nu făceam nimic
Mă simțeam prea mic
Și cu timpul degeaba risipit
~ DACĂ TE LAȘI COPLEȘIT DE CELE 7 PĂCATE
~ NU FACI DECÂT, SĂ TE GRĂBEȘTI SPRE MOARTE!.

REFREN X2
Lenea te ține jos
Lenea te face invidios
Te oftici pe toții că au de toate și tu n-ai
Normal că n-ai dacă tu doar stai.

STROFA 2
Lenea te seacă de puteri fizic dar și psihic
Nu te miști, ești un nimeni nu faci nimic
Chiar dacă ești umilit
Recunoaște că nu faci de frică
Și mai lasă gura mică
O vorbă veche spune: cine muncește nu greșește
Continuarea ar fi: nimic nu primește
Ai îngropat talentul nu mai ai ce risca
Fugi mereu de responsabilități, nu-ți place munca (aha)
De ce mai exiști, dacă n-ai nici o pasiune?
De ce mai respiri, dacă nu-ți pasă de nimeni din întreaga lume?
Hai zi pe bune!?
De nimeni nu ți-e milă, dar tu cerșești milă
Când un leneș vorbește îmi provoacă silă.
Nu stau să îl ascult nici dacă m-ar plăti
Vorbește numai prostii și
Caută naivi, ca să-i păcălească
Mental să-i otrăvească
Și el în continuare ca o lepră, continuă să trăiască.
~Ar fi cazul să-ți miști oasele oricum o să putrezească
~ Mai devreme sau mai târziu (aha).

REFREN
Lenea te ține jos
Lenea te face invidios
Te oftici pe toții că au de toate și tu n-ai
Normal că n-ai, dacă tu doar stai. X2.
~ Buna înțelegere rodește har și calea celor vicleni este spre pieirea lor
~Solomon capitolul 13 versetul 15.

STROFA 1
Încerc să-ți spun cât pot de frumos
Să înțelegi cum totul s-a întors pe dos.
Sincer până la capăt și-napoi
Mă refer la tot ce pun în foi.
~~~~~~~
Nu mai știu starea aia, de om normal
Decorul și mediul ăsta îți lasă p-aia de animal.
Să reușești, trebuie să te riști, poate câștigi
Dacă n-ai bază, vezi pe cine frigi.
~~~~~~~
În statutul de cinstit cu serviciu
Te apasă gânduri de sacrificiu
Bine de mine că nu-s invidios, nu mai sunt nici curios
Că-mi văd de drumul meu serios.
~~~~~~~
Doar că am toate căile blocate
În fiecare zi mă pierd în șoapte
Ce-mi spune că nu ajung prea departe
Că văd în față, dar nu și-n spate
Jocul ăsta are multe capete
~~~~~~~
E greu să le elimin pe toate
Sunt slab dacă arăt dragoste
Trebuie să mă mișc iute și fără regrete
Rămân cu speranța că cineva, Acolo Sus, o să mă ierte.

REFREN
Un cer deschis, desenez pe inimă
Ca să fiu diferit de cei din vitrină
Mă strecor lăsând în urmă un praf divin
Datorită Ție îl dețin, că-s creștin, și pot să alin
Cel mai greu suspin, provocat de chin.

STROFA 2
Mecanismul e tot mai blindat
E full încărcat, deci avem de răbdat.
Singur am tot încercat
La orice tip de atac, a ripostat.
~~~~~~~
Vezi tu, e de neînțeles și complicat
Cum de-i place să stea mereu panicat
Influențat de cei din urmă
Instruit, adevărul să nu-l spună
Nu încerca să-l ajuți, e în zadar
Își urmează calea de victimă, asta-i clar.
~~~~~~~
Traiul greu, de la gândirea lor se trage
Din orice lege ce merge strânge
Până la ultima picătură de sânge.
Cei noi îți smulg copilul din brațe chiar dacă plânge
Știi, nu-ți mai spun unde ajunge.
~~~~~~~
Dacă lumina s-a stins, jocul s-a terminat
Nu știu dacă am șansa de reîncadrat
Poate revin mai puternic sau la fel
Doar fizicul altfel, trecând ușor nivel după nivel.

REFREN
Un cer deschis, desenez pe inimă
Ca să fiu diferit de cei din vitrină
Mă strecor lăsând în urmă un praf divin
Datorită Ție îl dețin, că-s creștin, și pot să alin
Cel mai greu suspin, provocat de chin.

STROFA 3
Am nevoie de un ajutor, desigur
Curajul nu-i de ajuns, te asigur.
Și nu-mi pasă ce fac ei
Sunt doar atent să-i apăr pe ai mei.
~~~~~~~
Nu mă implic, că iar o să pic
Și-o să dureze până mă ridic
Îți zic și prezic ca un poet liric
Vezi că, multe s-au adeverit.
~~~~~~~
Decembrie ’89 se va repeta
Eu aștept să aud trompeta
Ce-o v-a auzi toată planeta
Nu mă sperie gazeta, îi știu rețeta.
Vreau să văd cum e cu luneta
Când dispare vedeta.
~~~~~~~
Zarurile au fost aruncate, stai să oprească
Oricare ar fi soarta, n-o să recunoască
Toți arată o identitate falsă, nu-i farsă
Nu te speria când o vezi pe cea reală, lasă.
Mai rău e că, doamna a pus mâna pe coasă.
~~~~~~~
Ferește-te de raza ei dacă poți
Treci de morți și ne vedem în munți.
Nu pierde timpul încercând să devii erou istoric
Că nu va mai rămâne nimic.

Refren x2:
Alerg disperat, nu știu ce să mai fac
sigur sunt blestemat, sunt blestemat!
Mă uit stânga, dreapta, îs înconjurat
De aici nu mai scap, sunt blestemat!.

Strofa 2:
Iar plouă, de fapt niciodată nu s-a oprit
Plouă pe inima mea dar nu a reușit
Să topească mizeria ce am iubit
Și acum nu mai simt nimic, nu mai simt nimic.
Acum văd, sunt ca tine, iubesc bani și trupuri
Și tot felul de neimportante lucruri
Îmi vine să mă arunc în groapă de deșeuri umane
De pe urma mea scapă altul ca mine, nu moare de foame.
Clar toți vom muri, dar nu vreau moarte veșnică
Asta spun pentru că, de Dumnezeu îmi este frică.
El și numai El îmi va decide veșnicia
Un lucru Îl rog înainte de a încheia situația.
Te rog, Doamne, dacă nu reușesc să mă curățesc
Și pe Fiul Omului în inimă vreau să-L primesc
Dacă nu mă vei recunoaște la sentință
Nu mă da în iad, distruge-mă cu mâna Ta, scapă-mă de acea suferință.

Refren x2:
Alerg disperat, nu știu ce să mai fac
sigur sunt blestemat, sunt blestemat!
Mă uit stânga, dreapta, îs înconjurat
De aici nu mai scap, sunt blestemat!.

Outro:
Îs blestemat
Îs blestemat
Îs blestemat

Mai am două chei ce sper că mă vor scoate de aici
Că n-am mai văzut zile bune de când eram pitic
Am rămas singur în acest labirint mintal
Câțiva apar dar și dispar, parcă ar fi holograme fără semnal.

Dau să deschid prima ușă de la nivelul doi
Când de nicăieri doi indivizi mă trag înapoi
(Ah) I-am privit după ce-au căzut și parcă eram eu din trecut
Am scăpat ușor și merg înainte la fel de tăcut.

După prima ușă văd un alt coridor doar că-i mai mare
Și e plin cu uși chiar și pe podea dar pe tavan.
Mi se pare tare ciudat, dacă ai vedea ți s-ar părea doar tare.
Noroc că am în dotare un trancan.

Vis-a-vis de ușa pe care eu am ieșit
Era o alta dar roșie, pe care nu scria nimic
N-am avut nevoie de cheie, că s-a deschis singură
Și-am auzit țipete cunoscute, n-am îndrăznit să privesc prin crăpătură.

Am mers înainte și aceea ușă s-a închis puternic
Și-a lăsat în urmă un miros de arsură groaznic
Cu cât înaintez mi se pare că stau pe loc
Podeaua pare a fi scară rulantă, ușile nu se mișcă deloc.

Mă opresc, închid ochii și în gând spun o rugăciune.
Și dintr-o dată mă trezesc lângă o ușă
pe care scrie nu deschide
Dar din interiorul ei se aud voci divine..
Cineva nevăzut îmi șoptește în mastoide
Intră.

Din interior mai ieșea și-o lumină puternică
Mă uit la celelalte din care ieșea fum negru și-o lumină roșiatică
Îmi pun mintea harnică la contribuție simt o vibrație
Și deschid ușa, de parcă am rezolvat ce-a mai ușoară ecuație.
ACT 2 CHEIA 3.

Dincolo nu era o cameră ci o ieșire
văd e o mică grădină cu flori dar din toate una-i mai mare
Plus două balansoare pentru copii ce se mișcă singure
Și la câțiva metri o clădire enorm de mare.

Pe care scrie ultimul nivel, nivelul 3
Din instinct pun mâna și mă uit la chei.
Când am făcut asta, mi-am văzut și trupul schimbat
Doar că-i plin de găuri adânci, de parcă am fost operat.

Totuși nu simt nicio durere ci mai multă putere
Numai că am în față o altă alegere..
Clădirea mare e aproape lipită de o alta mai mică
Pe care scrie mic, (erps iar) parcă ar fi o păcăleală clasică.

Așa că m-am hotărât, dar iau și-o piatră ce era pe jos
Scot cheia 3 și aud din casa mică un strigăt dubios (vino aici)
Bag cheia în lacăt ce se deschide puțin mai greu
Ajuns înăuntru, instant mă lovește un clișeu.

ACT 3 CHEIA 3.

Acolo am văzut doar două uși
și-am mers la cea deschisă.
De acolo ieșeau umbre, ce-au trecut pe lângă mine spunându-mi fiecare „Iartă-mă”
Pe alții i-am văzut împingând în ușa închisă
Insistau și gaura cheii îi trăgea precum o fișă

Am intrat pe ușa larg deschisă, printr-o lumină orbitoare
Cum am intrat am văzut un scaun mare
Pe scaun stătea cineva la fel de mare
M-a cuprins o emoție și trupul meu primea vindecare.

Am mai văzut pe alții ce zburau
și-am auzit pe toții cum cântau
Mulți intrau dar nu toții rămâneau.
Graiul puternic Al Celui de pe scaun mi se adresează.
În suflet simt o bucurie de parcă explodează.

Îmi spune că trebuie să mă întorc pe Pământ
Că-s mulți ce au nevoie de Fiul Lui și de Duhul Sfânt.
Și că El are grijă de mine și de toții din vitrine
Și să cânt Al Lui Nume pentru întreaga lume.

Fără îndoială mi-am dat seama cine a fost..
Dar n-am apucat nici să-I mulțumesc
Că m-am trezit în spațiul meu modest
În Rugă I-am mulțumit, că acum știu pentru ce trăiesc.
ACT 4 CHEIA 3.
Încep o nouă zi din viața asta lumească
Unde mulți decât bani și păcatele știu să iubească.
Totuși încă apare puternicul soare pe cer
Ce mă încălzește ca și cuvântul unui alb înger

Tată, ai avut mare dreptate, observ tot mai mulți
Ce au mare nevoie de Iisus, îmi par cu toții adormiți.
Adevărata bogăție se strânge în suflet
Asta o să spun pe aici, cât timp o să mai cuget.

Am înțeles că, singura cheie este schimbarea
Dacă nu pot ajuta aproapele, nu-l las să-mi strice starea.
Doamne, tot ce am știu că vine de la Tine
Îți sunt recunoscător și-am să-Ți cânt frumosul Nume

REFREN X2
Am inima sus, am inima sus
La Cel ce poartă cel mai frumos Nume X2.
Am inima sus, am inima sus
Și-n ea se află El, Iisus.