Strofa 1:
O bancă, un stâlp şi un coş plin de gunoi
Conştiinţa, un bătrân de veghe veteran de război
Cetate veche îngenuchiată de eroi
Acum, mintea îmi e clară, umbrela mă fereşte de ploi
În apă tulbure, îmi spăl bocancii plin de noroi
Văd limpede în viaţă acum, fără mască de strigoi
Rămân tare, problemele, deşeuri pentru reciclare
Trăim momente noi frăţioare
Uit, când trebuie să-mi aduc aminte
Scuip coji de seminţe când rămân fără cuvinte
Printre zăbrele, îmi fac loc să mă strecor
Ca raza soarelui printre crengile copacilor
Parcă o barcă în zare, văd cum vâsleşte în larg
Şi mă întreb oare, e în agonie sau a salutat
Totuşi, nu întorc privirea, parcă
Acela eram eu cândva defapt în barcă
Azi, îmi amintesc şi râd
De n probleme ce au fost şi s-au dus
Mă lepăd de toate cele
O bancă lângă un stâlp eu şi gândurile mele.

Refren: x2
Uită că ai n feluri de probleme
Azi mă lepăd de rele
Scap printre zăbrele
Uit de toate cele
Stau liber, comod, sub cer senin privind la stele.

Strofa2:
Nori negri, vânt de furtună marea ce se agită
La ţărmul lui un far ce stă de veghe, mă invită
Pot să rezist, când barca de paie cedează
Înot chiar dacă farul e la mile distanţă
Şi parcă întreg story doar în capul meu se derulează
Au început să-mi placă norii când umbrela mă protejează
Arunc în grabă grijile cu toate la gunoi
Mă voi întoarce cu bocanci spălaţi ca noi
Sub dărâmături îmi e sufletul asediat în război
Zic pace din bun simţ că rezist mai mult ca voi
Băi, sunt primul când mă pun în loc de doi
Câine la stână, când lupul stă la pândă în turmă la oi
Pixul să-mi pună gânduri pozitive pe foi
Să fug oriunde, fix unde văd cu ochii amândoi
Fără destinaţie, fară trasee, peisaje noi
Sunt altruist, dau pe moca griji nevoi
Azi, îmi amintesc şi râd
De parcă aş fi iar la început
Lângă un stâlp, pe o bancă
Eu fără n probleme, privind la cel din barcă.

Refren: x2
Uită că ai n feluri de probleme
Azi mă lepăd de rele
Scap printre zăbrele
Uit de toate cele
Stau liber, comod, sub cer senin privind la stele