Anti-Dacă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

De poți să faci pe prostul când altul te repede –
Făcând-o pe deșteptul – și c-un cuvânt nu-l cerți;
De nu te-ncrezi în nimeni și nimeni nu te crede;
De-ți poți ierta păcatul, dar altora nu-l ierți;
De numai peste-o clipă un rău să-l împlinești
Și dacă minți mai tare când alții nu spun drept;
De-ți place în iubire cu ură să izbești
Și totuși îți pui masca de sfânt și de-nțelept;
De te târăști ca viermii și-n visuri nu-ți iei zborul
Și numai interesul îl sui la rang de țel;
De părăsești învinsul și treci cu-nvingătorul
Și-i vinzi, fără sfială, pe amândoi la fel;
De rabzi să-ți afli scrisul și spusa, tălmăcite
Drept adevăr, să-nșele mulțimea oarbă și
Când vorbele și fapta în vânt ți-s risipite,
Tu dându-le la dracu, poți altele scorni;
De poți să faci într-una dintr-un câștig, o mie
Și patria pe-o carte s-o vinzi la primul semn;
De nu-ți plătești bănuțul luat ca datorie,
Dar tu să fii plătitul găsești că-i drept și demn;
De poți să-ți storci și gândul și inima și nervii,
Îmbătrânite-n rele, să facă rele noi
Și sub nehotărâre plecându-te ca servii,
Când toți strigă: -nainte! doar tu să strigi: -napoi!;
Dacă stând în mulțime te-mpăunezi semeț,
Dar lângă cel puternic îngenunchezi slugarnic
Și pe dușmani sau prieteni, tratându-i cu dispreț,
Te faci că ții la dânșii dar îi înșeli amarnic;
Dacă nu pierzi momentul să faci oriunde-un rău
Și-n umbra lui te liniști ca-n umbra unui pom,
Al tău va fi pământul cu tot prisosul său;
Vei fi-ntre domni, întâiul, dar niciodată OM!

Kostas Varnalis – Versuri.pro

Anti-Dacă