Kafu – Versuri.pro

Cu Sufletul În Pământ, Cu Trupul În Speranță (feat. Nadya)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

I want to see the sun!…
Trăim pentru a știi, ce va fi cu omenirea.
Întreabă-te câți se întreabă oare care ne este menirea?
Toți știm că-i cel mai mare balans în viață,
Vrei să-ți deschizi ochii din nou privind doar în ceață,
Importanță nu mai primești de-acum că:
Lumea e prea perfidă, viața e ca o toridă.
Lumina e aproape, dar razele sunt mult prea departe.
A noastră carte, va fi întoarsă o dată cu..
Distrugerea omenirii și apariția lui Necuratu’
Ne va mai rămâne doar să privim în întuneric,
Să profităm de sărutul morții cel efemer
Lăsând capul în pământ ne redescoperim sufletul
Cugetul libertății ce va trece ca vântul.

Ref:
Cu sufletu’n pământ și trupul în speranță
Gândind că e o viață fără importanță
Cu sufletu’n pământ și trupul în speranță
Moartea și viața se văd în balanță.

Privind negru în lumină vad cum totul se termină
Privind moartea față’n față
Ignoranța vieții și ca o felină
Sufletul simte vina,
Speranța descrește încetișor
Privind din întuneric bestia,
Văzând în față doar suflete pline de dor
Dorind să mai dea o șansă
Celor care privesc exact ca ele
Și sunt puși la încercare
Realizând defapt că întregul este doar o pantă.
Oare când conștientizează că e cea mai importantă
Zala din viața lor și totul va curge în sus?
Având un sens invers vor trăi nespus
Demult totul se rezuma la o singură secundă
Să pătrundă’n lumea lor lumina care se scufundă
A doua zala foarte concisă e doar o mână
Suficientă să-ți dai seama că viața este o furtună..

Ref:
Cu sufletu’n pământ și trupul în speranță
Gândind că e o viață fără importanță
Cu sufletu’n pământ și trupul în speranță
Moartea și viața se văd în balanță. (x2)

N-Ai Să Vezi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

As putea să zic că viața-i simplă, dar m-aș minți și fiindcă,
Vad frați ce-mi poartă pică, îmi iau panica (de frică!)
Oare ai să vezi că e haos?, delir în noi și repaus,
Manipulați și puși jos, suntem învățați cu cuțitu’ la os.
Cât ai primit din tot ce ai dat? (cât?), cât ai trăit din tot ce-ai visat? (cât?).
Când ai știut cine ești de fapt sau când ai fost liberul tău arbitru necontrolat?
N-ai răspuns, da’ stai să-ți spun, că altfel poate lumea te va crede nebun,
Mai bine faci pe prostu’, în sensu’ bun și fii atent acum la tot ce-ți spun.
Câți dintre voi și-au văzut părinții, lovindu-se pe bune, înjurând de toți sfinții?
Că n-au fost bani și-n anii grei, taică-tu a luat-o rău pe ulei,
Cu frățitu’ te cerți până iasă scântei, banii nu te vor dar îi vrei tu pe ei.
Ai 20 de ani și ești sătul de muncă și tot la vârsta ta sunt mulți ce trag pe dunga,
Sau trag din punga, tu vrei mai mult, da’ statu’ nu te ajută că e mult prea corupt,
Nu tre’ să fii o c***ă să te-apuci de supt, vrei doar să supraviețuiești nu vrei mai mult.
Dar oare tu știai că suntem prea mulți, prin orice metodă vom fi reduși.
Viruși ne atacă, media ne-neacă, tinerii de frică nu scot cuțitu’ din teacă!
Refren (4x)
N-ai să vezi (no), că totul e slow-slow.
N-ai să crezi (no), că totul e rău-rău.
Ne-au manipulat și ne fac ce vor..
Noi murim de foame iar în spatele lor..
E o altă lume, le e mult mai ușor,
Iar drumurile lor duc spre viitor.
Le ești dator, dar niciodată n-ai luat,
Nimic de la ei, ai fost în umbră uitat,
Tu n-ai uitat cu salariul tăiat,
Să dai toată leafa ce o ai către stat.
Muncești pe nimic și ești plictisit,
De toate promisiunile venite la plic.
Gândește puțin, bagă la cap!
Minciunile de criză duc în groapă de fapt!
Doar tu i-ai lăsat să facă ce vor.
Ai vrea să lași toate problemele pe spatele lor,
În buzunarele tale e gol,
Ești o marionetă cu un simplu rol.
Un simplu rol ce te face un actor speriat, un prost interpret deprimat,
Un om care a uitat cine e de fapt, dar nu uita de visul pentru care-ai luptat!
Bridge
Urmărește-ți visul (Bis)
Refren (8x)
N-ai să vezi (no), că totul e slow-slow.
N-ai să crezi (no), că totul e rău-rău

Esența de Cafea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Fiecare dimineață mă surprinde cum,
Mă gândesc la cafea ca un nebun.
Aș vrea să o privesc și-aș vrea să-i spun
Că tremur acum și inima mea mă crede nebun.
E finuță fată, pielea ca ciocolata
Cu manichiura făcută frumos ce m-a dat gata
Și-atunci când m-a servit, în ochi m-a privit
S-a blocat un pic, apoi mi-a zâmbit.
Parcă mă vrăjea din priviri și nu-nțelegeam
De ce mă urmărea mereu când pe ușă intram,
Eram băiatul care îi dădea doar bună
„Bună! Credeam că ce se-aseamănă se-adună!”
Problema era bagabonteala mea, atitudinea mea
Că n-o ardeam la fel ca altcineva.
Probabil s-a speriat și a rămas așa
Dar nu uita, te rog frumos nu mă confunda!.
Refren x2.
Privirea ei în fiecare dimineață
Ma trezea cu chef de viață
Și vedeam în ochii ei
Esența mea, esența ei.
Au trecut vreo 3 săptămâni și-am abordat-o
Am râs puțin cu ea și am rugat-o
Să iasă cu mine în oraș, să discutăm
Să ne privim puțin și să cochetăm
Da’ prinsă-n anturaj, parcă fără curaj
Se simțea exact ca într-un film de scurt metraj
Îi plăcea în peisaj, da’ viața ei era altfel
Eu nu eram la fel, eram mult prea rebel
Și credea că nu se potrivea
Atitudinea ei cu atitudinea mea
Dulce ca ea, esență de cafea
În fiecare zi pe ascuns mă urmărea
Da’ nu s-a prins cine sunt și cum sunt
A calculat greșit fiecare cuvânt
Ea nu știa ce vrea de fapt
Eu mi-am luat bagajele și am plecat, pa, te-am pupat!.
Refren x4.
Privirea ei în fiecare dimineață
Ma trezea cu chef de viață
Și vedeam în ochii ei
Esența mea, esența ei