Jan Twardowski – Versuri.pro

Dreptate

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Dacă
toţi ar avea patru mere.
Dacă
toţi ar fi puternici precum caii.
Dacă
toţi ar fi la fel de neajutoraţi în dragoste.
Dacă
toţi ar avea acelaşi lucru.
Atunci nimeni nu ar mai fi de nici un folos.
Îţi mulţumesc că dreptatea Ta este inegală,
ceea ce am şi ce nu am,
chiar ceea ce am şi n-am cui să-i dau,
îi e de folos cuiva.
Este noapte pentru a fi zi,
întuneric pentru a străluci stelele,
ultima întâlnire şi prima despărţire.
Ne rugăm pentru că alţii nu se roagă,
credem pentru că alţii nu cred,
murim pentru cei care nu vor să moară,
iubim pentru că altă inimă s-a răcit.
O scrisoare apropie pentru că alta desparte,
cei inegali au nevoie unii de ceilalţi,
doar lor le e mai uşor să înţeleagă că fiecare
este pentru toţi
şi să descifreze întregul.

Apropiați și Depărtați

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Pentru
că vezi, aici sunt unii care se iubesc
și trebuie să se întâlnească pentru a se
evita.
Apropiați și depărtați de parcă s-ar
privi în oglindă.
Își scriu scrisori reci și fierbinți.
Se despart ca niște flori aruncate râzând,
pentru a nu ști până la final de ce s-a
întâmplat astfel.
Sunt alții care se regăsesc și pe întuneric,
dar trec unul pe lângă celălalt pentru că nu
îndrăznesc să se întâlnească.
Atât de curați și de liniștiți de
parcă a început să ningă.
Ei ar fi perfecți, dar le lipsesc defectele.
Cei apropiați se tem să fie aproape
pentru a nu se îndepărta.
Unii mor – asta
înseamnă că ei știu deja
că dragostea nu se caută, ea fie
este sau nu este.
Nici unul dintre noi nu este singur din
întâmplare.
Sunt și aceia care se iubesc pentru totdeauna
și doar de aceea nu pot fi împreună,
precum fazanii care niciodată nu merg în
doi.
Poți chiar să te rătăcești,
dar drumurile noastre despărțite se
reîntâlnesc
pe
lumea cealaltă.

Să Ne Grăbim

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Să ne grăbim să iubim, oamenii pleacă atât de repede,
rămân după ei pantofii şi un telefon surd
doar ce e neînsemnat trece lent ca un melc,
ceea ce contează trece cât ai clipi din ochi,
apoi se lasă o linişte obişnuită, cu totul de neîndurat,
precum candoarea cea mai firească născută din disperare
când ne gândim la cineva după ce am rămas fără el.
Nu fi sigur că ai timp pentru că siguranţa este nesigură,
ne ia sensibilitatea aşa cum fiecare fericire
vine alături de tristeţe şi veselie,
precum două patimi totuşi mai slabe decât una,
atât de repede pleacă oamenii precum amuţeşte sturzul în iulie,
precum zgomotul neîndemânatic sau reverenţa seacă;
pentru a vedea cu adevărat, trebuie să închidem ochii,
deşi cel mai mare risc este să te naşti, nu să mori
iubim mereu prea puţin şi mereu prea târziu
Nu scrie despre asta prea des, scrie doar o dată pentru totdeauna
şi vei fi precum un delfin, blând şi puternic
Să ne grăbim să iubim, oamenii pleacă atât de repede
şi cei ce nu pleacă nu se întorc mereu
şi nu ştim niciodată cum să vorbim despre iubire,
dacă prima este ultima sau dacă ultima este prima.