Refren:
Simt că nu mai am cuvinte pentru refren
Simt că simțim prea multe fără să vrem
Simt că și tu simți la fel ca mine, idem
Simt că ai fugi de toate cu primul tren.

Multe amintiri plăcute, zeci de mii de vise rupte
Multe drumuri scurte și sute de stânci abrupte
Viața are mult prea multe, mult prea multe cute
Mult prea multe șoapte mute, incontinuu vino-dute
Vrute și nevrute, catalogări corupte
Neîmpliniri sute și multe împliniri pierdute
Vrei dai de oameni buni dar dai numai de brute
De crezi că ai vreo șansă spre paradis, condu-te!
Una la o mie-i bună, restu-s parașute
Privesc o lume întreagă de suflete vândute
Lumea e de vină, cuțitul singur nu se ascute
Întinde o mână acelui om ce zace și pute!
Că poate el te-ajută când nimeni nu vrea să te-ajute
Să fie clar că noi ne futem! Nu viața ne fute!
Nu viața ne fute! Nu viața ne fute!

Refren x2:
Simt că nu mai am cuvinte pentru refren
Simt că simțim prea multe fără să vrem
Simt că și tu simți la fel ca mine, idem
Simt că ai fugi de toate cu primu’ tren.

Viața-i un mister care trebuie trăit
Trăind va trebui să înduri până la sfârșit
Sfârșitu-l poți alege când ești prea obosit
Obosit de lupta veșnică de pe frontul tău
Frontul tău îți aparține la bine și la rău
La rău nu ai pe nimeni dacă nu te deschizi
Te deschizi la suflet, cei din jur te-ajută, tu decizi
Tu decizi să ai pe cineva sau să fii singur
Să fii singur nu mergi înainte, asta să fii sigur
Sigur sufletu-mi e înțepat de sârmă ghimpată
Iar ghimpii rămân imprimați în mine ca o pată
O pată care nu se mai curăță niciodată
Niciodată n-am crezut c-o să am așa o soartă
Niciodată n-am crezut c-o să am așa o soartă.

Refren x2:
Simt că nu mai am cuvinte pentru refren
Simt că simțim prea multe fără să vrem
Simt că și tu simți la fel ca mine, idem
Simt că ai fugi de toate cu primu’ tren