Dacă Eu Aș Fi Ea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

I. Ca un soldat ajung în prag de disperare
Parcă-i ultima secundă,
Parcă-i ultima scrisoare
Parcă tre’ să mă mișc,
Parcă tre’ să fac ceva
Să ies din căcatul ăsta întreagă
Și pe pula mea
Puțini sunt cei ce mă văd așa cum sunt
Puțini sunt cei ce când mă văd surâd
Puțini sunt cei ce mă iubesc
Cu rele sau bune, domoale sau dure
Păcat că restu doar vor să mă fure
Iau foc dar inima mi-e rece
Nu-i bine deloc
E rău dar poate mâine trece
Ai uitat că din pământ ai ieșit
Te vei întoarce, m-ai vândut
Nimeni nu mă place de la Eminescu-ncoace
Trist. Sunt trist.
Ascultă-mă îți cânt prin safir
Viața-mi atârnă de-un fir
Și tu slujești la un străin
Și plâng, și plâng, și vezi că plouă
Și n-am cum să te iert
N-am cum mi-ai rupt inima-n două.
Refren:
Privește-mă,
Uite ce-a mai rămas din mine
Din tot ce am fost au rămas doar ruine
Privește-mă, nu ezita
Spune-mi tu cum te-aș putea ierta
Nu te iert, n-am cum
Să te iert, niciodată
Mi-ai lăsat onoarea pe veci pătată
Aproape moartă-ți cânt
Ca unui lucru sfânt
M-ai sfâșiat
Atunci când m-ai călcat pe cuvânt.
II.
Mi-ai înfipt pumnalu-n piept
M-ai făcut să regret
Că te-am născut pe tine
Popor de deștepți,
Mi-ai vândut coroana. Roșia Montana
Vrei să-mi omori copii
Luându-le de la gură hrana
Vrei să fac barcă din Carpați
Să mă răzbun,
Ați creat din mine o prostituată,
Fără cuvânt,
Toți sunteți frați,
Chiar dacă aveți mai mulți tați
Nu stricați armonia iubiți-vă, încetați
Am dat din frumusețea mea
Tovarășelor voastre,
Am dat și pâine, și aur, și vinuri,
Și carte, și caruri cu boi,
Și voi vă bateți joc.. Din păcate,
Că mi-ați luat tot
Și mi-ați vândut până și sarea din bucate
Ați călcat peste orgoliu
Ca pe un necaz
Abea nu taie, că m-ați călcat în picioare
Zdrobită-n bătaie, ascultă bine, eu sunt cu tine
Și niciodată-n viața ta
Să te mai îndoiești de mine.
Refren:
Privește-mă,
Uite ce-a mai rămas din mine
Din tot ce am au rămas doar ruine
Privește-mă, nu ezita
Spune-mi tu cum te-aș putea ierta
Nu te iert, n-am cum
Să te iert, niciodată
Mi-ai lăsat onoarea pe veci pătată
Aproape moartă-ți cânt
Ca unui lucru sfânt
M-ai sfâșiat
Atunci când m-ai călcat pe cuvânt.
III.
Aud aberațiile, plâng, privește inundațiile
Sunt distrusă-n aer, doar când aud poeții
Care îmi cântă, sunt frântă,
Dar nu înfrântă
Cu pieptul în fața, sunt mereu gata de luptă
Neputincioasă da’ știu că pot mai mult
Ca ei, dezamăgită că nu am putere
Nu am cum să-i cer
Parcă ați dezertat, ați plecat și ați uitat
Din ce pământ ați fost creați
Arătați falsele valori
Precum sunt de prestigiu
Adevăratele valori așteaptă să le treacă timpu’
Niciun, nicio dovadă
În fiecare zi tot de mai multă prostie dați dovadă
Am ajuns să dau o maladie
Tot mie să-mi pară rău
Nici scuze n-ai pe bune, nici o părere de rău
Acum ajungi tu să fi în locu’ meu
Când toți îți iau tot ce e al tău..
Refren:
Privește-mă,
Uite ce-a mai rămas din mine
Din tot ce am au rămas doar ruine
Privește-mă, nu ezita
Spune-mi tu cum te-aș putea ierta
Nu te iert, n-am cum
Să te iert, niciodată
Mi-ai lăsat onoarea pe veci pătată
Aproape moartă-ți cânt
Ca unui lucru sfânt
M-ai sfâșiat
Atunci când m-ai călcat pe cuvânt

Inamic – Versuri.pro

Dacă Eu Aș Fi Ea