1. Felul tău de a fi te face o artă,
Erai o stea, acum ești doar o pată,
În amintirea mea, o simplă fată,
Pentru restul tipelor, puțin ciudată.
Mă oglindeam în ochii tăi căprui,
Cei din jur când ne vedeau rămâneau statui,
Frumosul din jur noi îl admiram,
Ieșeam la apus de soare și ne mai plimbam.
Petreceam, cântam, nu realizam,
Când eram cu tine, de toate uitam,
Dar într-o clipă tu ai plecat
Și totul atunci s-a spulberat.
Și uite că zilele au trecut,
Nu vreau pentru tine să rămân un simplu trecut,
Era nice dacă te mai rețineai un pic
Și cel mai trist a fost să-ți zic.

Ciao, ciao, bambina,
Ai rămas, ai rămas doar cu amintirea,
Dulce, dulce ca o acadea,
Te mai aștept la o cafea.

2. Și parcă mai ieri când încă eram copii,
Mici visători fără de griji și cu jucării,
În curtea grădiniței când cu toții alergam,
Unul după altul între noi ne mai certam.
Uite că din nou peste ani ne-am întâlnit,
Pe noi ceva iarăși ne-a reunit,
Tu ca o rază de soare, ce tot apare și dispare,
În momente destui și dai la viață culoare.
Privesc în ochii tăi și văd același cer,
Ești singura care nu mă satur a o prefer,
Dar toate astea au fost mii de șoapte
Și m-ai lăsat singur în universul meu aparte.
Și uite că zilele au trecut,
Nu vreau pentru tine să rămân un simplu trecut,
Era nice dacă te mai rețineai un pic
Și cel mai trist a fost să-ți zic.

Ciao, ciao, bambina,
Ai rămas, ai rămas doar cu amintirea,
Dulce, dulce ca o acadea,
Te mai aștept la o cafea.