Strofa 2
A venit iarna, uită-te la mine
Cum sufletul îmi plânge,
Doar poza ta poate să-l aline
Ai lăsat o gaură, atunci când ai plecat
Rămânile provocate s-au accentuat.
Alergi prin mintea mea, nu vrei să-mi dai pace
Mai bine te-aș uita, inima încă se reface.
Ai însemnat foarte mult pentru mine în trecut
Te-am iubit, știi bine, dar asta a fost demult
Asemenea unei păsări călătoare, ai plecat
Sentimentele le am pe o foaie, le scriu neîncetat.
Fac pas după pas, repede, dar cugetat
Nu vrea să mai pățesc, ce mi s-a întâmplat.
Atâtea nopți în care am vorbit despre noi
Vroiam să fim împreună, doar noi doi.
O să tac, voi masca totul, ca să-mi fie bine
Sper să-mi revin, nu mai vreau să mă gândesc la tine
Lacrimile-mi curg pe obraz neîncetat
Te-am iubit, știi bine, regret că ai plecat.
În fiecare seară mă gândesc la tine
Inima mea s-a plictisit să tot suspine.
Nu trebuia să se încheie chiar așa de dur
Mai bine nu mă implicam în relație, jur.

Strofa a 3-a
Inima nu minte, inima nu vede
Inima iubește, a mea e plină de regrete.
Mie dor de tot ce este legat de tine
De ochii aceia negri, ce mă fascinau pe mine.
De timpul petrecut împreună
Mie dor să-ți spun un simplu Bună!
Aș vrea să dau timpul înapoi măcar un minut
Vreau să revăd chipul pe care l-am pierdut!