Faqn1. feat Ally Allecs'x – Versuri.pro

Întrebări

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Vorbesc de lucruri față de care mulți întorc privirea,
Dar nu-s materiale, sunt fire încâlcite definindu-mi firea.
Spune-mi tu când ai fost ultima oară sincer,
Când ai vorbit despre ce simți fără să-ți pese de ce simt,
Când ai avut curaj, când ți-ai dat palme peste cap
C-ai putut spune mai mult și-ai ales să taci.
Acum plătești bucăți din nopți posibil calme ca tribut,
Știu, ți-e dor să te-mpaci cu tine, asta mai mult ca orice.
Da’ nu mai e ca altădată, nu mai ești copil,
Nu mai ai puritate, nu mai poți ierta.
Șterge c-un burete acum, lasă doar mocirla unde atinge,
Uite peste tot doar pete, prietene, mai alinat când te loveam cu ură.
Nu mi-ai reproșat, ai îndurat fără să judeci,
Unde o să fii când o să mă pierd iar?
Pumnii mei nu mai duc și eu tot car orbit de lăcomia durerii,
Sângele stârnind plăceri vinovate,
Mă trezesc și adorm în contraste aromate,
Mușchii se contractă, spasme regulate,
Contractul e pe masă, ora fixă bate,
Iar e miez de noapte și-mi văd reflexia în coasă.
O, tu crăiasă cu ochii de safir, ți-am văzut în privire infinitul,
Da’ știu că-i mascaradă, sub masca frumuseții e doar un cadavru
Ce colindă șerpi și insecte, casa viermilor, mă simt acasă,
E totul primitor, colind abisu’ la orice pas,
Unde deja îngheață simțuri,
De ce te calmezi sunt înfipte-n tâmple, apăsând,
E un templu de păcate cel străbat.
Împacă-te cu tine să trăiești împăcat, ești om
Și toate astea n-ar trebui să fie,
N-ar trebui să facă sens,
Închide ochii și adu-ți aminte ce iubești,
Măcar să crească florii frumoase că tot ai viața pustie,
Să nu mai ai curaj a doua oară să greșești,
Să vezi ce-i bine și ce-i rău,
Să dezbini manechine luând piesele bune,
Apoi să alegi ce faci, le distrugi sau le multiplici.
Alege cine ești, alege odată că nu mai e timp
Și toți tre’ să plecăm împreună sau pe rând,
Dar într-un final toți plecăm…

De Ce

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Schimbă tot, aruncă foile-n tavan, oprește timpul
Asta-i confetti de poet
Merg printre suflete goale cu eticheta la vedere, specie de prost gust.
Nu pot să iert.
Oamenii care greșesc față de ei.
N-o să mă iert în veci.
Strânge-mi norii de pe cer cu palme moi
Să vezi stelele farâme
Să vezi tot ce suntem noi.
Să vezi unde n-o să fii și timpul ce tre’ să-l culegi
Mă acuzi de simplitate dar aclami când nu-nțelegi
Pictez pe pânzele curate tot jegul din oglindă
E o viață de om simplu lăsând ruine-n tregi
Coroana mea de lauri e din spini crescuți în carne.
Cu rădăcini în craniu-adânc infipte
Cu numele prea șters să mai conteze
Cu inima străină și un cuget plin
Cu umbre vii în bătaia amintirii și-a regretului
Cu dorul și dorințe neîmplinite
Te-aștept să vii să ai de unde pleca iar
M-aștept să-ți las ușa deschisă intrând cu nepăsare
Și pantofi murdari
Și să mă uit tăcut știind că va fi alta să șteargă noroiul
Iar și iar
De ce mă tot repet?
Monotonia asta mă distruge-ncet
Și pierd prea mult până mă pierd de tot
De ce-s ce sunt?
Deces cărunt curând
Cărând pământ în gând să las ambele aripi în spate
Sunt înger de-o-ntreagă noapte
Domnesc în beznă
Și toamna cade peste fiecare cuvânt
Indiferent de timp
Tresar la ce-s obișnuit acum totul e schimbat
Anotimp cu gratii
M-ai închis într-un palat de zile numărate
Sanitatea mea-i pe ducă
E greu să cari crucea tuturor când nimeni nu urcă
Să scrii până la lacrimi
Să te auzi să-ți vină să te-omori când simți fiecare undă
Asta nu-i de noi
Ia-mi tot ce mi-a fost dat, implor!
Lasă-mi inima, cugetul să facă botez în clor
Da-mi odată liniștea, vreau să fiu ca restul.
Vreau să fiu ca restul, sunt sătul de resturi..
E destul tot ce simt și ce gândesc
Am ajuns aici deși am zis că n-o să mă grăbesc
Acum iată-mă în fața unui om străin
Fărâmițate vise formează un covor de sânge, ce destin..