Critica

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Cu mâinile pe tastă încing butoane, rup la microfoane
Scriu versuri nemuritoare (bai coane) pe beat-ul lui Phane
Dau cu pace celor care fără încetare au scris în continuare,
Mişcarea rap nu presupune doar f***t femei şi depravare.
E un stil de viaţă, un mod de exprimare,
Cam dur ce-i drept, cu mesaje ascunse după cuvinte jignitoare
Însă, nu-s mulţi cei care mă ascultă şi care mă înţeleg
Că încerc să le deschid mintea prin cuvintele pe care le leg
Dar, nu mă opresc din scris, dau versuri cu nemiluita
Îţi tremură încheietura când m-auzi de zici că te-a lovit artrita
Fac versuri din suflet şi cert foaia cu pixu’,
Când mă transpun în lirici noi şi trec o dată pe an în barca Styxu’.
Poate că nu sunt bun dar, spre deosebire de voi nu scriu pe bani
Şi rămân cu sufletu’ împăcat că rimele mi-au dăinuit peste ani.
Nu halesc cocalari fomişti care-şi dau cu părerea
Că sună comercial sau underground, că din asta ne facem averea,
Sunt clasic ca Slavici şi bag la greu ca Nichita,
Atât de mult verde că ajung să mă-ndobitocesc ca vita
Am, 10 ani în spate de când ascult muzică rap
Şi alţi 5 în care am scuipat în rime tot ce-am avut în cap,
Haterii s-au pus pe mine precum curvele cu gura pe p***a
Acum toţi au ciocu’ mic văzând că am ajuns mare figură.
Că storc cuvinte grele, că întorc sensuri într-un mod caterincos
Nu port haine de firmă şi în club nu o ard ca un p***.
Salut curvele cu gura plină care ţin sus ştacheta
Că nu din cauza banilor ci pentru ele se învârte planeta
Ţinem pumnii strânşi că în ei ne punem baza şi paza
În faţa greutăţilor care ne apasă tot timpul umerii şi viaţa, AUU
Nu latru ca spartanii şi nu ţin cu Dinamo că sunt din Craiova
Cetatea din Bănie mi-e casa şi iau în p***a capitala
Nu mă înţelegeţi greşit, nu am nimic cu bucureştenii
Dar toţi c***i emigraţi acolo o dau în tupeu şi pretenţii
Nu-mi uit soiu şi respect locu’ în care m-am născut
Nu ca puii de moromeţi care au plecat la oraş cu oile la păscut
Sunt la început de drum, merg cu vântu-n faţă ca Biţa
Dau de aceeaşi târfuliţă cu codiţa când mă fac beat crita
Şi, îmi repet mereu acelaşi gând în gând curând
Că nu voi da înapoi în viaţă oricât de greu ar fi nicicând.
Nu mă aplec nici, când sabia dă să taie
Cum nu mă aplec ca maneliştii care se scarpină că au păduchi la c****e
Nu e, un secret că aseară băieţii ţi-au f****t nevasta
Când tu te lălăiai la concerte şi strângeai teancuri cât casa
Făcând aceste versuri, constat cu stupoare
Uşurinţa cu care îmi vine fiecare idee fără sudoare
Şi da, scriu, scriu cum nu am mai făcut-o vreodată
56 de rânduri, tati, navighez printre ele ca o fregată
Şi nu a lui Băsescu sau a altor tirani ai ţării
Care perturbă stabilitatea şi echilibrul stării
Mai am câteva de zis, de scris şi vouă de promis
Că mereu am să mă spovedesc celor de care nu m-am dezis
Închei strofa cu ultimele gânduri printre rânduri
Făcute din frânturi ale unor amintiri pe care le îndur
Un dur, ca soldatul în prima linie de sacrificiu
Îţi tai respiraţia când te vizez la gât cu briciu
Dau la rându meu Leapsa cui mai are ceva de zis
VERS e pseudonimu şi sub el cu drag v-am scris

Faby – Versuri.pro

Critica