Refren: (2x)
Cerul își varsă lacrimi de sânge,
Și inima mea-l plânge
Când totul trebuia să meargă bine,
Văd cum lumea mea se frânge.

Strofa 2:
Mai rău de atât, se mai poate, hai să le încercăm pe toate,
Toate ferestrele-s sparte, nu mai au ce să ne arate,
Toate oglinzile-s mate, impuse de societate,
Speranță-i între viață și moarte, are crengile uscate,
Da’ ne-am dat dracu’ toți, noi rupți în cur da’ avem pretenții,
Bani cu carul merge că pe roate, da’ am forțat rulmenții,
Am vrut să fie bine știu că nu am avut rele intenții,
Când pe unii îi ia valu noi riscam să ne ia curenții,
Io nu-s aici să dau lecții, da’ poate poți să reții
Că jegu lăsat în urma noastră nu-l spală solvenții,
Tot felul de invenții, să atragem cu toți pigmenții,
Azi ne tratăm pacienții, doar dacă au greu fundul genții,
Tu cu cine ții? Sau mai exact care parte te atrage,
Aia care te minte-n față sau care te distrage,
De la adevăr, știi? Nu fă ce face popa,
Că-i singuru om ce-ți dă sfaturi și tot el te va îngropa.

Refren: (2x)

Refren: (2x)
Tu ești totul, ai grijă cum pui botul,
Când te aștepți mai puțin te lovește norocul,
Așa cum după o noapte se arată o zi,
Așa cum după lacrimi, încă tu mai poți zâmbii.

Strofa 2:
Poți să ai planurile spuse, dar nu puse în aplicare,
Când tu crezi că ești precis, gândind cu o mică aproximare,
Succesul stă în legea „sui la deal cobor la vale”
Și-n mentalitatea ta ca nimeni să nu te doboare,
Vezi că ceasul bate, timpul nu are răbdare,
Dacă viața asta trece, nu mai ai asigurare,
Bun venit în junglă între nisipuri mișcătoare,
Baftă la hiene, frate, sau la plante agățătoare,
Aici nimeni nu te vrea, toți te trimit la plimbare,
Dacă ai ceva de spus, ai șanse să stai la răcoare,
Aici femeile iau forma de păsări călătoare,
Au venit, au plecat, fâlfâie din depărtare,
Cam așa e realitatea, fără supărare,
Diferențele sunt mari, ăla are, altul n-are,
Materie proastă fără pic de organizare,
Orientată-n spațiu, pe dezorientare.

Refren: (2x)

Refren: (2x)
Viaţa ne-o dat la cap, da nu ne-o dat şi caschetă,
Servesc vă rog aici c-acasă ajung la pachetă,
Tot ce-i bun în mine încape într-o mică eprubetă,
Când ajungi diseară acasă să nu te uiţi sub chiuvetă.

Codrin:
Nu vă speriaţi de mine că-s băiat simpatic,
Închid băieţii jaluzelele ca-n vestu sălbatic,
Îs ok dacă mă-ntrebi da’ nu îs întreg la minte,
Măcar io nu zic ca restu’ nimic în multe cuvinte,
Ia nu mai striga la mine că poate mă-ntorc, mă,
Unii vin la tir cu arcu’, mă-ta la tir cu remorcă,
Stau degeaba, îs degeaba, mâine poate bag la lotto
Îs mai inutil ca un buton de share la filme p****,
Dacă mor, devin zombie şi te-omor în duş,
Io îs opus la albină, întâi mor şi-apoi te muşc,
Mi-am pierdut capu’, io nu pierd vreodată, vreau revanşă,
Nu comenta către mine că-ţi fac din tricou cămaşă,
Dă muzica să sară şi berile la nenea,
Hai să ne-mbătăm, ce p***a mea mai pierdem vremea?
Adă apa de izvor până-mi pierd glasu’ şi pasu’,
Îmi pasă mai puţin decât lu’ Cronos cât îi ceasu’. (aia e).

Refren: (2x)
Apropo, în 4 zile o să mori.

Strofa 1:
Aud că mă vorbește lumea, mi se pare cool,
O parte din oraș și-o cere, promit să nu fie destul,
Astăzi trag linie dar nu ca cei cu plicul full,
Eu în lupta spre succes, voi încă spre ovul,
Toți îmi sunteți prieteni, să recunoașteți e mai greu,
Aflu că știți voi mai multe decât ceea ce știu eu,
Că-s pocăit și rapper, că înjur, vorbesc urât,
Că beau, îs sărac, de parcă-mi locuiți în buzunar și-n gât,
Cei care mă știu, îs lângă mine, restul doar ar vrea
Să dea măcar mâna cu mine, să stea la masa mea,
Ce fac eu e adevăr, nu-i nevoie să-i spui artă,
Nici primarul nu v-a pus cum v-am pus eu casă pe hartă,
Să-mi prezint persoana, îs modest, nu fac pe icoana,
Îmi iubesc nepoatele, tatăl, sora, cumnatu’, mama,
Femeia-i campioana, am dreaptă coloana,
Te deranjez? Te-am dezmembrat ca la Nicu Vana.

Refren: (2x)
Umblă vorba prin oraș că nu mai sunt băiat cuminte,
De la falși pân’ la hateri, am să sap multe morminte,
În semn de respect, vărs un pahar și țineți minte,
Când mă mai vorbiți să vă fie ultimele cuvinte!.

Strofa 2:
Dacă eram pe droguri, astăzi sigur nu cântam,
Ci stăteam la colțul blocului și ți le vindeam,
Sunt destul de cunoscut, respect cine mă susține,
Și nu mă vând mai mult când mă vorbiți prin magazine,
Iubesc să fiu iubit, nu urăsc să fiu rănit,
Că-s făcut de așa natură, ți-o pot întoarce-nzecit,
Cât despre dragoste, am dat doar de curve pân’ la una
Care m-a făcut să simt că n-ați existat niciuna,
Nu m-am legat de cele sfinte că n-am fost pregătit,
Calea mi-am ales-o singur, nu am fost mituit,
Asimilez personaje, sper să-mi înțelegeți unda
Când mă simt înconjurat numai de oameni falși ca Iuda,
Rămân pe baricade, cu drag v-o dau la fileu,
De data asta am zis-o ușor, data viitoare fac eseu,
Probabil o să dau și nume, normal e cum vreau eu,
Va cuprind pe toți ușor să vă lovesc când vă e mai greu.

Refren: (2x)
Umblă vorba prin oraș că nu mai sunt băiat cuminte,
De la falși pân’ la hateri, am să sap multe morminte,
În semn de respect, vărs un pahar și țineți minte,
Când mă mai vorbiți să vă fie ultimele cuvinte!.

REFREN (X2) :
Orice ar zice lumea, tu ești special
La propria viață tu ești unic proprietar
Nu te chinui să îți pui fapta pe cântar
Viitorul fuge de tine, iar și iar.

Ai uitat că trebuia, să fii băiat cuminte
Îți vezi realitatea prin sticla ce te minte
Ți-ai băgat p***a în fapte, ce-au rămas cuvinte
Când sufletu’ se stinge țigara se aprinde
Unde dracu-s banii ce trebuiau să vină
Că tu nu trebuia să fii în tramvai, trebuia să fii în mașină
Ți-e viața în seringă și iubirea într-o sticlă
Și întorci încă o pagină într-o carte recitită
Vise, doar atunci când ești în pat
Bani, doar atunci când ai visat
Să încerci, nu prea ai încercat
Și acum te-ai obișnuit și cu mirosu’ de c***t
Ai și tu copii, ce trăiesc ca într-un lagăr
Și-și găsesc copilăria în istoricu’ din browser
Unde s-au dus toate, de unde n-or să vină
Mergi cu tramvaiul să poți să plătești rata la mașină
Dimineți frumoase, nu prea ai avut
Că soarele îți răsare acum numai în trecut
Fiecare zi obișnuia să fie un nou început
Acum continuăm pe același drum pierdut de mult
Te-ai plictisit să fii și trist, dă-i în p***a mea pe toți
Că te afli într-o cursă într-o mașină fără roți
Îți mai umplii un pahar, torni și pentru morți
Îți tragi un glonț în cap în paie fiindcă știi că poți.

REFREN (X2) :
Orice ar zice lumea, tu ești special
La propria viață tu ești unic proprietar
Nu te chinui să îți pui fapta pe cântar
Viitorul fuge de tine, iar și iar

Echo:
Pot să fiu bogat sau sărac, boschet sau domn,
Mă îmbrac la fel de prost că nu haina-l face pe om,
Suntem toți o apă și-un pământ, același atom,
Singura diferență dintre noi stă într-un sindrom,
De-aia nu prea-mi pasă mie de ce crede lumea,
Am respectu-n buzunar, de aia o ard mereu ca lumea,
Nu banii mă fac, eu îi fac și îi dirijez,
La stres îi consum pe toți, să mă relaxez,
Pun banu’ peste ban până-mi iau pe server BAN,
Din tot ce-am visat să am, să nu se mai vadă că n-am,
Nu vreau casă, vreau un han, nu un Ford ci un Merțan,
Să dau HIT-uri ca-n Iran, să calc pe covor persan,
Daca-i cazu’ îmi fac și clan că ăsta-i visu’ american,
Mai nou „Da-mi că io nu am”, dispar ca țiganu’, Bam!
Nu mai auzi de mine un an, poți să-mi fi tu chiar și fan,
Când tu ai devenit golan, tu în casă, eu la geam?

Refren: (2x)

Skip:
Sărăcia e o târfă, umblă de la om la om,
Și te trezești c-ajungi un boschetar dintr-un mare domn,
Visezi ca poți să faci bani din nimic dar te trezești din somn,
Și realizezi ca ești băgat adânc într-un căcat enorm,
Tragi de tine ca să faci mai mult dar banii tot nu vin,
Mănânci miros de mici cu pâine în față la magazin,
Ai vrea să fi acum cu doua târfe și o sticlă de vin,
Cu siguranță de aș avea puțin, ai vrea să-l împărțim,
Dar și eu sunt sărac și asta e, n-am ce să fac,
Am fost certat cu acest gând dar peste timp ne-am împăcat,
Că fiecare are drumul lui și am de gand să-l bat,
Că am bătut atâtea drumuri și acum zac toate la pat,
Aș vrea să fac și bani, să nu mă schimb, să rămân eu,
Să mă trezesc unde visez și totul să fie al meu,
Să scot mașina și să merg acolo unde am stat mereu,
Să spună lumea: ăsta are pentru că a tras din greu.

Refren: (2x)

Bizi:
Problema e că toți mi-au dat să beau și-am rămas cinstit,
Să scap de belea eu vreau da’ încă nu m-am potolit,
Am rămas amantul ei și pentru asta am muncit,
Și-acum vreau s-o dau la cine-o sta că nu-s băiat zgârcit,
De asta bag și vicii fără indicii, unde ar fi șmecheria,
Libertatea-i o închisoare mai nașpa decât pușcăria,
Da’ poate mă bate teoria și trebuie să-nvăț și șerpăria,
Da’ bine că-mi țin eu bucuria de a-mi face bine meseria,
Sunt un muncitor sau știu că nu e bine să stau,
Ce-mi da viață e pistol cu apă pe lângă ce trei să dau,
Da’ gata c-ajunge, de-acum înainte să fie tocmai invers vreau,
Viața nu e dreaptă, adică-i o strâmbă mai pe șleau,
Un spectacol de magie și-un deslușit păpușar,
Banii sunt bagheta clar, te transformă așadar,
Unii scot iepuri din pălărie, le-a dat viața dar,
Fă-mi mie să-mi intre mereu lei în buzunar.

Refren: (2x)