1. E rândul meu să-mi las visele
Să zboare peste tot și fără limite.
E rândul meu să-ți spun că poți și tu să îndrăznești.
Să spui tuturor ce vrei și liber să gândești.
Suntem la fel, știi, și eu simt la fel.
Credința mea ajunge dincolo de cer.
Vor încerca mereu să te facă să taci.
Vor spune că ești mic și că n-ai ce să faci.
Dar eu știu deja, că vreau cu totul altceva
Închide ochi-ți poți imagina
Că lumea e a ta și-n plus
Poți să sari sus, sus, sus.

REF: Ai mei, ai mei, ai mei, ai mei, n-au avut habar.
Cât de sus, cât de sus, cât de sus, cât de sus pot eu să sar.
Acum că nu, nu, nu mai am nimic de-ascuns
Pot să mă duc tot mai sus.
Mai sus, tot mai, tot mai sus, tot mai
Mai sus, tot mai, tot mai sus, sus, sus.

2. În România e adevărat
Sunt multe lucruri care poate nu ne plac
Dar în tine ai să găsești, lucruri simple, firești
Pentru care țara asta merită să o iubești
Știi, numai noi putem schimba
Ceva în jurul nostru nu mai aștepta
Spune lumii-ntregi ce vrei și cine ești
Nu lăsa pe alții să te-nvețe să gândești
Și văd cum unii stau degeaba frate, sunt mulți
Dar văd și alții care luptă încercând să mute munți.
Oameni care au ceva de spus,
Oameni care vor s-ajungă tot mai sus.

REF: Ai mei, ai mei, ai mei, ai mei, n-au avut habar.
Cât de sus, cât de sus, cât de sus, cât de sus pot eu să sar.
Acum că nu, nu, nu mai am nimic de-ascuns
Pot să mă duc tot mai sus.
Ai mei, ai mei, ai mei, ai mei, n-au avut habar.
Cât de sus, cât de sus, cât de sus, cât de sus pot eu să sar.
Acum că nu, nu, nu mai am nimic de-ascuns
Pot să mă duc tot mai sus.
Pot să mă duc tot mai sus.
Pot să mă duc tot mai sus.