Strofa 1
Încă-s viu, încă sunt aici și încă scriu
Din fapte și păcate pentru o eternitate nu-i târziu
Pentru sufletele care vor să urce-n arca mea
Pentru cei care au dus în spate o viață ca a mea
Care n-a fost cea mai grea, dar nici cea mai prosperă
Dar am reușit să ies din sfera și să încep o nouă eră
Că natura mea era incompatibilă cu a ta
Pe unde călcam în jurul meu tot pe loc murea
Copacii se uscau și frunzele cădeau,
Peștii se înecau și cetele cedau,
Păsări ce zburau încet se prăbușeau
Toate cele ce erau în jurul meu se îmbolnăveau
Dar azi am în față un drum clar
Cu instrumentul meu de scris mă simt meșteșugar
Azi am în față un drum deschis
E puntea de legătură între abis și paradis

Refren
Ieri am fost mai prost decât azi
Și mâine o să fiu mai deștept decât azi,
Dar tre’ să fiu atent în viață când cad
Ce nu mă omoară mă călește, știu cam cât rabd
Ieri ai fost mai prost decât azi
Și mâine o să fii mai deștept decât azi
Dar tre’ să fii atent în viață când cazi
Ce nu te omoară te călește, știi cam cât rabzi

Strofa 2
Eram prins între două lumi fără legile naturii
Nu puteam să fiu vesel dar nici să mă înfurii
Îmi era atât de frig, asta din cauza căldurii
Simțeam dulce pe limbă dar amar pe cerul gurii
Nu exista nici un zid și parcă pluteam în vid
Voiam să dorm dar ochii parcă nu puteam să îi închid
Încercam să evadez dar era circuitu’ închis
De ce sunt aici încătușat căci pe nimeni n-am ucis
Oare să fie asta pedeapsa? , cine știe ce mă așteaptă
Am realizat un simplu gând de ceea ce te deșteaptă
E selecție naturală, suntem supuși la teste
Și nu-s prea mulți p-aici care poa’ să treacă peste
Dar azi am în față un drum clar
Cu instrumentul meu de scris mă simt meșteșugar
Azi am în față un drum deschis
E puntea de legătură între abis și paradis

Refren
Ieri am fost mai prost decât azi
Și mâine o să fiu mai deștept decât azi,
Dar tre’ să fiu atent în viață când cad
Ce nu mă omoară mă călește, știu cam cât rabd
Ieri ai fost mai prost decât azi
Și mâine o să fii mai deștept decât azi
Dar tre’ să fii atent în viață când cazi
Ce nu te omoară te călește, știi cam cât rabzi

REFREN:
Privirea sus, prietene, lupta continuă,
Chiar dacă nu merg zilele, lupta continuă,
Stările se schimbă, dar lupta continuă,
Și nu se schimbă faptul că lupta continuă,
Privirea sus, prietene, lupta continuă,
Chiar dacă nu merg zilele, lupta continuă,
Nici unde nu te poți ascunde,
Nici unde, nici unde, nici unde.

Strofa II
Să nu crezi că nu-s sensibil,
Doar că nu las să se vadă,
Căci cel expus mereu este predispus să piardă,
Sentimentul e ciocan,
Am inimă de porțelan,
Și fiecare ciobitură parcă-mi taie din elan,
Fac un pas înainte, doi înapoi,
Am ochii goi ș-apoi,
Lacrimile se preling până pe genunchii moi,
Lipsit de putere simt c-am să cad iar în noroi,
Dar inima îmi bate tare să țin pasul în război,
Că nimănui nu-i pasă de altă viață, doar de a lui,
Înafară de părinți, frați, altu al cui?
Și când ai nevoie de iubire, atuncia nu-i,
Tot ce-ai construit până atunci se duce dracului,
Și planul B, nu e,
Că nu vedeai așa departe,
Că viața nu e scrisă, dar de lecții ca la carte,
Desparte, departe, pedeapsă aparte,
Adună și împarte, dă viață și moarte.

Refren:
Privirea sus, prietene, lupta continuă,
Chiar dacă nu merg zilele, lupta continuă,
Stările se schimbă, dar lupta continuă,
Și nu se schimbă faptul că lupta continuă,
Privirea sus, prietene, lupta continuă,
Chiar dacă nu merg zilele, lupta continuă,
Nici unde nu te poți ascunde,
Nici unde, nici unde, nici unde. (2x)
Made by Costi Stuparu.
Respect E. R. U.