Refren X2 (Dima) :
Ce o să alegi? Cât mai ai de mers?
Ține de tine că deciziile luate sub stres
Ce vrei să faci? Unde te duci, prale?
Ține de tine, exact ca valorile morale!.

C. o. D:
Poezia mea este eternă, învelită-n patimă
Torța imensă, stinsă cu o simplă lacrimă
Amintirea rămâne albă și rece ca fulgii de nea
Uitată într-o filă gălbejită, ruptă din stea
Uneori plâng de fericire, râd de supărare
Uneori citesc cerul sperând la iertare
Gurile de metrou cască, orașul tău e plictisit
Mi-e groază! O groază de zile de neînchipuit
Mă așteaptă, încerc să măresc așteptarea
Urletul sirenei prinsă-n valuri ocolește marea
De vise înecate-n cerneala ciocului de pelican
Ce caut eu aici? Sincer, habar n-am…
Însă totul se întâmplă cu un scop ascuns anume
Viața-i o comedie eternă, fără haz și glume
Acum înțeleg rostul, creația-i lipsită de sens
Un drum plin de viață ce duce spre deces….

Refren X2.

Dima:
Ăștia dau sfaturi, chiar dacă-s noi în peisaj
Dar sunt învățați ca un câine la dresaj
Caută rețete-n texte, vor să scoată piese
Care să fie peste… Originalitatea unde este?
Mă întreb (ah…) întrebări fără răspuns
Telefon fără ton
Sunt doar forme fără fond
În general, degenerații
Vor să inspire generații
Ca generalii, soldații
Sau în general sociopații…
Mulți se pierd rulând mulți muguri verzi
Realitate este imagine, tu ce vezi?
Vrei să faci ceva bine? Ia atitudine
Nu doar sta, privind de sus ca de la altitudine!.

Refren X2

Refren:
N-am coroană, dar am banii în cap
Tre’ să-i fac, îi dau blană
Imaginea e fadă, nu știu ce zici
Viitorul e aici, îi dau blană.

Carpatin:
Anticipat în casă, pune banii pe masă
Nu contează cum, vreau să fie punga groasă
Am ieșit învingător, în decor
În războiul în care ei mă credeau sclavul lor
Eu ofer respect, nu dau cu pace
Am 7 ani de-acasă și nu sunt la 4 ace
Aproape 20 de ani de viață, la suprafață
În față, învață să nu fii naiv și imatur, pe gheață
Poți să cazi și să te lovești tare
Am pățit de multe ori, dar m-am ridicat în picioare
Și-am strigat! Onoare și mândrie
Pentru mine și frații mei să curgă cu bucurie
Și chiar dacă-s la început, am ajuns undeva
Muncesc din răsputeri să ajung cineva
Nu doar un oarecare, gata s-omoare pe fiecare
Care-n parcare nu ridică capul din pământ, frățioare!

Refren:
N-am coroană, dar am banii în cap
Tre’ să-i fac, îi dau blană
Imaginea e fadă, nu știu ce zici
Viitorul e aici, îi dau blană.

Krepoo:
De la un timp mă simt debusolat, sunt de necontrolat
Încotro mă-ndrept? Chiar nu știu ce să fac
Mă mulțumesc cu strictu’ necesar? Da’ pe cine mint…
Îmi e bine așa cum sunt? Poate pretind…
Vrem multe de la viață…
Tot auzeam mereu: pune mâna și învață
Nu mi-a păsat deloc
Le-ntorceam spatele celor care nu le făceam față
Frumoasă comedie, da’ păcat, acum e dramă
Dau ture de nebun, n-am nevoie de coroană
Până acum, nimeni nu m-a judecat
Mi-am ales drumul greșit? Stai liniștit că n-am plecat
Nu vreau să mă grăbesc, îmi creez un plan
Muzică cu frații mei, an după an
Da-mi te rog haina, lasă-mă s-o dau blană
Unde îmi este cuieru’? Nu știai? O dăm blană.

Refren:
N-am coroană, dar am banii în cap
Tre’ să-i fac, îi dau blană
Imaginea e fadă, nu știu ce zici
Viitorul e aici, îi dau blană.

Kefren:
Fiecare-i motivat de-un scop, da’ n-avem răbdare
Toți visează la jackpot, s-ajungă la bunăstare
N-ai bani, motivația dispare și reapare
La naiba, senzația te duce la disperare
Traiul ăsta fără bani începe să te omoare
Mediul ăsta cu jidani te stoarce de parale
Vrem drumul direct, fără rute ocolitoare
Vrem fumul din piept, fără să ne omoare
Vrei să stai cu alai, să bagi pai după pai
Știi că banii n-au valoare decât dacă nu-i ai
De-asta-i dau blană, trag să dau lovitura
Nu am timp de pierdut, nu mai aștept să-mi vină tura
Că jocu’ ăsta-i defect, sare pe toată lumea
Pentru frați, numa’ respect și-o față bună lunea
Acum nu e momentul s-ai vreun fel de dubii
Ia-o din prima sau rămâi să te mănânce lupii.

Refren:
N-am coroană, dar am banii în cap
Tre’ să-i fac, îi dau blană
Imaginea e fadă, nu știu ce zici
Viitorul e aici, îi dau blană.