Pași Pe Ape

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Din nu știu care parte a timpului s-aude
Un pas ce nu mai este, dar care-a fost al meu;
vine desculț și singur prin ierburile ude
și pleacă iar, tot singur, și-ndoit mereu.
S-apropie o clipă și stă pe loc și piere,
se pierde-n niciunde ca frunza-n întomnare,
murmur timid sub ora umplută de tăcere,
pas de copil la prima și ultima plecare.
Ecou ce se repetă la nesfârșit în mine,
lovindu-se bezmetic de noapte și lumină,
izvor al purității grăbit nu știu de cine
s-ajungă unde toate izvoarele termină.
Pierdut de mult, mi-e bine când îl aud aproape,
pas neînfrânt de nimeni, tot străbătând aceste
izbânzi, înfrângeri, pași pe-oglinzile de ape
și tot ce timp se cheamă, iar uneori și este.

Singur și Alb

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Singur și alb, la după miezul-nopții,
făcând să scape asfaltul, scuturând
printr-un singur prelung nechezat
întunericul din arborii de pe trotuare,
astfel l-am văzut, singur și alb.
Singur și alb, înaintând fără grabă
prin mijlocul orașului, păscând nedumerit
trifoiul putred de pe tarabele norocului;
cu șaua înflorată, singur și alb.
Singur și alb, cu frâul liber,
luminând tăcerea-ngenunchiată la colțul străzilor,
bătând din copite în stațiile de autobuz,
la ora când sufletele nu călătoresc
nici luate de mână. Singur și alb.
De unde venea? Al cui să fi fost?
Al unui barbar de-acum un mileniu?
Al lui Baiazid? Cumva al lui Toma Alimoș?
Și unde se ducea de unul singur și alb?.
Dar l-am văzut: a străbătut ultimele străzi,
a ocolit lacul și s-a pierdut spre nord,
galopând fără grabă. Singur și alb.
Și mă tem că era dintr-o nescrisă baladă.

Darie Novaceanu – Versuri.pro

Pași Pe Ape

Singur și Alb