Strofa 1:
Am găsit răspuns la durerea ce o simt în piept
Răspunsul e cert, însă nu știu dacă e și drept
Îmi tremură mâinile, degetele îmi sunt amorțite
Vreau să vorbesc cu ea, buzele îmi sunt lipite
Am o reținere, dar durerea mă împinge să o fac
Îmi calc iar cuvântul, dar caut să mă împac
Căci îmi imaginez că ea e medicamentul să îmi revin
Dar mă refuză din nou, mă lovește din plin
Mă simt mort pe interior, parcă îmi omoară sentimentele
Și îmi dă un sfat să mă îndrept spre altele
Îmi spune că ea nu mai simte la fel
Și că regretă că în trecut nu m-am purtat altfel
Să am grijă de mine și să-mi văd de viața mea
Că ea pleacă acum, dar da-mi înapoi inima
Căci inima mea e la tine, eu nu mai am inima ta
Dacă nu mă mai vrei pe mine, vrei pe altcineva.

Strofa 2:
Încerc să mă obișnuiesc cu ideea că am pierdut-o
Încep să regret că nu am prețuit-o
Încerc să mă vindec, caut în timp un doctor
Și mă prefac că îmi e bine, dar sunt, de fapt, actor
Nici rolul nu-l joc prea bine, căci se vede pe mine
Dar nu pot ascunde ceea ce simt pentru tine
Lumea-n jur îmi dă sfaturi, că și ei au suferit
La mine e prima oară și totuși incredibil de tragic
Încerc să mă controlez, dar îmi înec amarul
În seara asta uit tot, dar mâine începe iar calvarul
Mă simt doborât la pământ și călcat în picioare
Fizic nu simt durere, doar sufletul mă doare
Sau poate mi se pare, încerc din nou să îmi revin
Îmi zic că trec peste asta, gata, paharul-i plin
Dar văd o poză cu noi, uneori un fapt banal
De data asta poza m-a distrus emoțional.

Fără ea, fără ea
Nimeni nu-i mai trist ca mine