Sunt numai băieți
Ce se cred tari,
Ce umblă prin cartier,
Zici că-s în Ferentari.
Și chiar sunt așa,
Pe la colțuri trag în piept,
Pe la școală, inocent,
Mă cred deștept.

Sunt golani din Brosteni,
Mereu a fost un cartier
Plin de ghiolbani
Și de șmecheri.
Vine cam așa,
Dacă nu mă înțelegi,
Eu vreau doar să spun
Că trebuie să mergi.

Să mergi departe,
Nu căuta drumul spre moarte,
Încearcă să cauți
Multă prosperitate.
Trebuie să ieși din groapă,
Mulți mereu se afundă,
Dar tu trebuie să te auzi
Ca o undă.

This is my cartier,
Frate, auzi bine,
This is my muzica
Și doar cânt, că mă ține.

===REFREN===
Asta-i cartierul meu,
Se numește BROSTENI.
Aici mi-am făcut
Cei mai buni prieteni.

Aici am jucat
Fotbal prima dată,
Aici am avut
Prima joacă adevărată.
Aici am crescut
Cu prietenii lângă bloc,
Ieșeam seara pe-afară,
Mă-ntorceam mort.

Asta-i cartierul meu,
Aici m-am născut,
Se numește Brosteni, frate,
Aici viața mea a început.
===REFREN===

Țin minte o fază,
Eram prin… cât eram?
Eram afară pe la 9,
Chiar nu aveam
Alte ocupații,
Voiam doar să mă joc,
Timpul trecea repede,
Eu strigam: FOC!

Era iarnă, eram afară,
Aruncam cu bulgări,
Eram după un zid
Făcut din reumatizări.
Rehidratări, a fost lovit
Și s-a dărâmat,
Am fugit repede,
Eram speriat.

O luam în zig-zag,
Mă tăvăleam,
Ajung acasă
Și arunc pe geam.
Era zăpadă pe pervaz,
Aud odată: ”Am câștigat!”
Cobor din nou la ei,
Arunc bulgăre, cade lat.

Acum chiar c-am câștigat,
Dar ce s-a întâmplat?
Are un bulgăre în gură,
POATE MOARE ASFIXIAT.
Nu se poate întâmpla,
Sunt compromis.
Ia stai puțin,
Asta chiar a fost un vis?