Oare este de ajuns
Ca în vise să te am,
Unde-mi este gândul dus
Și iubirea s-o condamn.

Aș fi-n stare de proces
Și aș cere daune mari,
Să plecăm în univers
Veșnic să fim solitari.

Pentru tine am creat
În gânduri o stea albastră,
Doar cu noi și-un singur pat
Și cu fericirea noastră.

Aș mai cere să mai am
Două vieți încă în plus
Și pentru iubirea noastră
Toate nu ar fi de-ajuns.

Este scurt timpul în care
Pot să-ți spun eu tot ce simt,
Iar tu să ai răbdare
Să mă crezi că nu te mint.

Ești o stea în galaxie
Ce sclipești seara pe cer
Cu raze de fericire
Și iubire în eter.

Aș merge la Dumnezeu
Ca poate să mă-nțeleagă
Cât de mult te iubesc eu
Și pe cât îmi ești de dragă.

Aș mai cere unui sfânt
Să facă o derogare
Să-mi aprobe pe cuvânt
Și minuni, ar face oare?

Să-mi mai dea o viață, două
Și-mpreună ca să fim
Am începe viața nouă
Și-amândoi să ne iubim.

N-ar ajunge nici acuma
Câte vieți din cer ne vin
Și am mai vrea tot timpul una
S-avem timp să ne iubim.

Dar cum viața-i trecătoare
Și o avem doar pe asta
Trebuie să-I mulțumim
Hai să profităm și basta.

Și mă rog la Dumnezeu
Împreună ca să fim
Cât va vrea acesta, zau
Fericiti ca să trăim.